„Romanul adolescentului miop”, primul roman al scriitorului român de talie mondială, Mircea Eliade, a fost scris în 1924, dar prima ediÈ›ie în România a apărut abia după RevoluÈ›ia din 1989. A devenit rapid unul din cele mai cunoscute È™i vândute romane ale literaturii române, fiind introdus È™i în programa È™colară. Astăzi, romanul se bucură încă de o mare popularitate È™i a fost tradus de curând în limba engleză, la editura Istros Books, în Marea Britanie.
Bazat pe experienÈ›a autorului din timpul liceului, romanul urmăreÈ™te evoluÈ›ia unui adolescent altfel decât majoritatea. Personajul principal are ambiÈ›ii literare È™i se consideră superior majorității băieÈ›ilor din preajma lui. De altfel, el îÈ™i începe romanul cu „Pentru că am rămas singur, m-am hotărât È™i încep chiar azi Romanul adolescentului miop.” ÎÈ™i propune să lucreze în fiecare zi È™i în prima jumătate a romanului decizia lui de a scrie pare de neclintit, în ciuda notelor mici. AÈ™a cum crede È™i colegul său, Dinu, naratorul speră că odată cu publicarea romanului profesorii se vor „teme” de el È™i îl vor respecta, iar el nu va mai trebui să-È™i facă griji în ceea ce priveÈ™te corigenÈ›ele. ÎmpărtășeÈ™te cu Marcu, care stă mereu în ultima bancă, aceeaÈ™i pasiune pentru lectură È™i amintim aici discuÈ›iile despre opera lui Balzac, pe care Marcu îl admiră. Perspectiva sa se schimbă pe parcurs, însă, iar în a doua parte a romanului întâlnim mai mult un adolescent dornic să înveÈ›e matematică È™i germană.
Nelipsită din experienÈ›a oricărui adolescent este È™i iubirea. Pentru personajul din „Romanul adolescentului miop” dragostea este într-adevăr ceva problematic. Din nou, el se diferenÈ›iază de ceilalÈ›i băieÈ›i. Ei se pot lăuda cu numeroase cuceriri în rândul fetelor, pe când el, aÈ™a cum îl descrie un coleg este urât, are miopie precoce È™i preocupări erudite. TotuÈ™i, naratorul experimentează stările învolburate ale primelor iubiri alături de Nonora È™i Niska, dar triumful rămâne în final tot al studiului. De subliniat este aici curajul de care Eliade dădea dovadă, căci a scrie despre experienÈ›e erotice în anii 1920 era într-adevăr un lucru inedit.
Noutatea romanului lui Eliade este poate prezentarea unei noi mentalități, a tinerimii dintr-o Românie nouă, întregită, deschisă la nou. Lumea prezentată este mult diferită față de cea a generaÈ›iilor anterioare, iar cultura europeană pătrunde din ce în ce mai mult în spaÈ›iul românesc. Povestea unui om aflat la începutul drumului È™i a încercării de a se descoperi pe sine într-o È›ară în care valorile naÈ›ionale treceau prin schimbări majore devine povestea unei întregi generaÈ›ii care a evoluat pe fondul schimbării istoriei. Astfel, „Romanul adolescentului miop” devine o mărturie al unui alt tip de mentalitate, al unei alte generaÈ›ii, deschisă către Europa. În acelaÈ™i timp, „Romanul adolescentului miop” rămâne reprezentativ pentru năzuinÈ›ele È™i speranÈ›ele pe care orice adolescent le nutreÈ™te la un moment dat. Citindu-l, amintirile adolescenÈ›ei vor reveni, iar o parte din fiecare dintre noi se va regăsi în frământările adolescentului miop.