Nuvela “Șarpele”, de Mircea Eliade a apărut în anul 1937 la editura NaÈ›ională S. Ciornei, din BucureÈ™ti, fiind scrisă pe parcursul a paisprezece nopÈ›i, pentru a fi gata de lansare de “Ziua CărÈ›ii”, fiind o nuvelă cu substrat fantastic, în care scriitorul adaugă misterul È™arpelui, care este venerat într-un descântec vechi din folclorul românesc.
Printre alte edituri care au publicat nuvela, putem aminti de editura Cugetarea Georgescu Delafras, 1944, în format broÈ™at, editura Casa de Cultura a Municipiului Sibiu, din colecÈ›ia Restituiri, 1970, în format broÈ™at, editura Nikolaus Himmelmann, 1991, în format broÈ™at sau editura Litera, din colecÈ›ia Biblioteca pentru ToÈ›i - Jurnalul NaÈ›ional, 2011, în format cartonat, cu supracopertă.
Mircea Eliade s-a născut la data de 28 februarie 1907, la BucureÈ™ti, fiind o personalitate marcantă, atât în È›ară cât È™i peste hotare, realizând o nouă miÈ™care în literatura mondială, prin scrierile legate de istoria religiilor, conducând o Școală de Istorie a Religiilor în Chicago, unde a activat ca profesor universitar mai bine de 25 de ani, iar, odată cu dispariÈ›ia acestuia, catedra unde a activat să îi poarte numele.
Termină învățământul primar la o È™coală de pe strada Mântuleasa, pe care o imortalizează mai târziu în scrierile sale în care descrie BucureÈ™tiul într-un stil marcant È™i prosper, pentru ca mai târziu să urmeze cursurile Colegiului Spiru Haret, iar în anul 1928 să absolve Facultatea de Litere È™i Filosofie din BucureÈ™ti.
Prima operă a lui Mircea Eliade apare în anul 1921, fiind intitulată “Inamicul viermelui de mătase”, pentru ca la scurt timp să apară a doua sa operă, “Cum am găsit piatra filosofală”.
Studiază limba italiană, È™i susÈ›ine lucrarea de licență în limba italiană, având ca subiect “Filosofia italiană în timpul RenaÈ™terii”.
După această etapă, urmează cursurile Universității din Calcutta, India, unde studiază limba sanscrită, din 1928 până în anul 1931.
Publică de-a lungul vieÈ›ii treizeci de opere È™tiinÈ›ifice, precum È™i alte opere literare, eseuri pe teme filosofice traduse în optsprezece limbi, precum È™i peste o mie de articole È™i recenzii pe teme variate.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Romanul adolescentului miop”, 1928, “Isabel È™i apele diavolului”, 1930, “Maitreyi”, 1933, “Nuntă în cer”, 1939,”La È›igănci”, 1959 sau “Noaptea de Sânziene”, 1971.
Nuvela “Șarpele”, de Mircea Eliade, reprezintă o nuvelă fantastică structurată în cincisprezece capitole, în care se prezintă povestea unui grup de bucureÈ™teni, care fac un popas la o mănăstire de lângă BucureÈ™ti.
Atmosfera în care acÈ›iunea se consumă, este una caldă, atmosferă pe care o mai întâlnim în scrierile fantastice ale lui Eliade, unde apar soÈ›ii Solomon, pe nume Jorj È™i Aglaia, care merg la casa lor din FierbinÈ›i pentru o petrecere cu mai mulÈ›i invitaÈ›i, aceÈ™tia dorind să îi găsească Dorinei, sora mai mică a Aglaiei, un soÈ›.
Numele acestui potențial soț este Căpitanul Manuilă, care vine alături de inginerul Stamate, prieten al acestuia, iar ceilalți invitați fiind rude din familia fetei, Liza și soțul ei, Vladimir și Riri sau Stere.
Grupul se hotărăște să meargă la mănăstirea CăldăruÈ™ani, în apropierea unui lac È™i a unei păduri, iar în drum spre acest obiectiv îl întâlnesc pe Sergiu Andronic, care rătăcea prin pădure, spunând că s-a rătăcit de ceilalÈ›i prieteni din grupul său È™i că vrea să meargă cu ei la mănăstire.
Acesta este primit în grup È™i ajunge să le spună o poveste despre un prieten care s-a înecat în lacul de lângă mănăstire, după ce barca s-a scufundat misterios. AjunÈ™i în pădure cei doi sunt vrăjiÈ›i într-un joc cu gajuri, în care cei implicaÈ›i trec prin ispite erotice în mirajul nopÈ›ii. ÎntorÈ™i în camera de oaspeÈ›i a mănăstirii, femeile gătesc cina, iar bărbaÈ›ii cumpără vin din pivniță, în timp ce, Andronic, povesteÈ™te despre moartea unei fete, pe nume Arhira, care murise, închisă fiind în pivniță, cu mult timp în urmă, acesta afirmând că are impresia că a mai trăit în acest loc, având un deja-vu.
După masă, grupul află de la Andronic că în apropiere este un È™arpe, acesta spunând un descântec vechi, somând, astfel, È™arpele să plece pe insula din interiorul lacului. Cei implicaÈ›i cad într-o vrajă care le produce vise cu porniri erotice , Andronic, fiind o ființă duală, om-reptilă.
Dorina este ghidată spre insulă, vâslind până la răsăritul soarelui pentru a-È™i întâlni iubitul cu care rămâne îmbrățiÈ™ată în lumina răsăritului.
Nuvela “Șarpele” este creată după un descântec vechi din folclorul românesc, în care persoana invoca puterea È™arpelui, care are forÈ›a să aducă sufletul pereche aproape, simbolistica lui Eliade fiind găsită la tot pasul, în numele personajelor, în motivul insulei, în motivul È™arpelui sau al apei care adaugă o dimensiune mitologică, substratului oniric È™i erotic al operei.
Apare È™i o ecranizare după această nuvelă, în anul 1996, în regia lui Viorel Sergovici È™i avându-i în prim plan pe actorii Claudiu BleonÈ›, în rolul lui Sergiu Andronic È™i Ilinca Goia, în rolul Dorinei.