Mircea Eliade - Secretul doctorului Honigberger

Mircea Eliade a fost considerat unul dintre cei mai importanÈ›i scriitori români, atât în domeniul filosofiei, cât È™i în domeniul fantastic.  S-a născut la BucureÈ™ti È™i încă din copilărie a fost pasionat de È™tiinÈ›ele naturii È™i ocultism iar È™coala nu prea a fost printre pasiunile sale. În adolescență a devenit o fire solitară ce abia aÈ™tepta să mai citească o carte, autorul său preferat fiind Honore de Balzac. În 1921 publică prima sa lucrare filosofică , Inamicul viermelui de mătase, iar în 1925, înainte de a incepe facultatea, scrie primul său roman, Romanul adolescentului miop. La facultate a fost remarcat de Nae Ionescu care i-a oferit o slujbă la ziarul Cuvântul, iar de aici viaÈ›a sa începe să se coloreze. PrimeÈ™te o bursă de studiu în Italia unde îl va cunoaÈ™te pe Giovanni Papini, apoi primeÈ™te o bursă în Calcutta pentru a studia filosofia hindusă È™i limba sanscrită. În această perioadă ia naÈ™tere È™i romanul Maitreyi iar după are loc teza de doctorat ce i-a oferit postul de profesor universitar de istoria religiilor la Universitatea Sorbona.

Nuvela fantastică "Secretul doctorului Honigberger" a fost publicată pentru prima dată în Revista FundaÈ›iilor Regale în primăvara anului 1940. Numeroase ediÈ›ii au apărut ulterior, cum ar fi Cartex în 2022, Humanitas în 2003 sau Sapientea în 1999. Cartea fost tradusă de-a lungul timpului în peste 15 limbi, de la engleză până la japoneză, È™i a a avut un succes neaÈ™teptat peste hotare.

La începutul secolului al XX-lea doctorul bucureÈ™tean Zerlendi decide că ar fi timpul să îi scrie biografia lui Johann Martin Honigberger. Începe să caute în stânga È™i în dreapta detalii despre viaÈ›a sa È™i aÈ™a observă că acesta avea preocupări ocultiste. Renunță să mai scrie È™i decide să îÈ™i schimbe viaÈ›a. Renunță la toate viciile È™i plăcerile mici ale vieÈ›ii È™i începe să studieze yoga însă pe 10 septembrie 1910 dispare fără urmă. Doamna Zerlendi încearcă să rezolve misterul cu ajutorul mai multor oameni iar fiecare dintre ei, după ce a fost în casa doctorului, începe să aibă parte de experienÈ›e stranii È™i în final să moară. Pleacă din È›ară o perioadă lungă iar în 1934 îi scrie naratorului ce doar ce se întorsese din India, că i-ar face plăcere ca el să continue documentarea pe care soÈ›ul său o începuse. Timp de câteva săptămâni a venit È™i a studiat documentele È™i manuscrisele referitoare la doctorul Honigberger însă când fiica lui Zerlendi, Smaranda, apare, acesta află că pe doamnă o interesa mai mult dispariÈ›ia soÈ›ului nu biografia unui necunoscut. Surprins de povestea lui Zerlendi, naratorul începe să îi studieze jurnalele È™i observa că majoritatea erau scrise în sanscrită. Vede că Zerlendi învățase practici yoga È™i astfel a ajuns să fie invizibil. Din cauza slăbiciunii nu a mai reuÈ™it să revină la forma iniÈ›ială dar a scris în caietele sale pe care le-a ascuns bine de soÈ›ia sa. Decide să îi povestească È™i soÈ›iei doctorului ce a descoperit însă aceasta este de negăsit timp de câteva săptămâni. Asta e una dintre cele mai puÈ›in ciudate lucruri care se întâmplă pentru că finalul cărÈ›ii este unul ce te va face să te întrebi dacă ai citit cu atenÈ›ie până acum.