Mircea Vulcanescu este un nume renumit în literatura română, dar È™i un reprezentant de seamă în literatura universală. Strâns legat de patria sa, politician de dreapta, cu puternice idei antisemite, avea să devină o figură importantă în epocă. În 1946, avea să fie condamnat pentru crime de război pe vremea lui Ion Antonescu, din guvernul căruia a făcut parte. TotuÈ™i, nu puÈ›ine au fost lucrările cu care se poate mândri Vulcanescu. În imaginarul colectiv însă, el rămâne pretutindeni un ins violent, care ia parte la diverse manifestaÈ›ii È™i care instigă la ură È™i violență.
Manuscrisele sale însă, sunt un cumul de informaÈ›ii din mai multe domenii, adunate cumva în paginile atât de celebre în epocă. Patriot, mândru să facă parte din neamul romanesc, cu idei revoluÈ›ionare, subiective sj susÈ›inând miÈ™cările de epurare a evreilor, È›iganilor È™i altor minorități, Vulcanescu atrage simpatia celor care gândesc în asentimentul său. Îl interesează puternic miÈ™cările legionarilor È™i le susÈ›ine cu îndârjire. În paralel, colaborează cu câteva publicaÈ›ii renumite, precum “Gândirea”. ÎÈ™i publică aici o serie de articole despre înfăptuirea neamului È™i despre idea sa de libertate. Participarea sa activă la manifestaÈ›ii È™i tot felul de îndemnuri lansate publicului larg, îl vor propulsa în rândul viitorilor politicieni de succes ai epocii. Cumva, devine un reper pentru vremea sa.
În 1943, apare lucrarea prezentă, iar celebritatea lui Vulcanescu sporeÈ™te, însă apar È™i criticile. Cartea este o lucrare întru totul patriotică, plină de nuanÈ›e populistă È™i puÈ›in exagerată în limbaj. Limbajul folosit nu este simplu, iar metaforele pe care doreÈ™te scriitorul să le facă cunoscute sunt inflacarate È™i pline de emoÈ›ie. Este, ce-i drept, o scriere plină de trimiteri către sfera spirituală, către popoarele trecute È™i către nebunia unui veac care ne-a lăsat amintiri dureroase.
Vulcănescu ne vorbeÈ™te despre recunoaÈ™terea identității naÈ›ionale, despre patriotism, despre inima românilor È™i chiar despre încrederea în Dumnezeu. De fapt, manuscrisul este unul plin de concluzii personale, subiective, vanitoase despre neam È™i naÈ›iune, despre identitatea unui popor care, de prea multă vreme, luptă cu foamea, frica È™i sărăcia.
Agale, în călătoria iniÈ›iată de scriitor, cunoaÈ™tem mai multe particularități ale românilor È™i aprofundăm legăturile cu alte popoare. Ideile politice È™i sociale ale autorului, viziunea sa despre unitate È™i accesele de violență sunt elemente care se simt în manuscris È™i au rolul de a surprinde cititorul, care e obiÈ™nuit cu o altfel de relatare istorică.
Lucrarea va fi bine primită pe piață, apreciată È™i criticată deopotrivă. Ulterior, va fi tradusă in mai multe limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională È™i distribuită masiv. Clasa politică a vremii se arată mândră de realizările reprezentantului lor, însă de aici până la condamnarea acestuia pentru nerespectarea normelor trasate de partid, e numai un pas. Cartea prezentă este disponibilă pe site-ul nostru în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Eikon (2009), Editura FundaÈ›iei Culturale Române (1991).