Miron Costin - Letopisetul Tarii Moldovei

„LetopiseÈ›ul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace” este unul din cele mai importante documente ale istoriografiei româneÈ™ti. Scris în secolul al XVII-lea de marele cărturar Miron Costin, „LetopiseÈ›ul Țării Moldovei” continuă opera lui Grigore Ureche, cel dintâi cronicar din țările române. Patriot, cărturarul moldovean transcrie, în 1675 „LetopiseÈ›ul”, pornind istorisirea de la domnia lui Aron Vodă, din 1595, până la domnia lui Dabija Vodă, din 1661, timp în care Moldova a schimbat 22 de domnitori. Lucrarea lui Miron Costin a fost păstrată în peste 50 de copii manuscrise, È™i a fost publicată pentru prima dată de M. Kogălniceanu în 1852. Astăzi, „LetopiseÈ›ul” este publicat în cel puÈ›in 10 ediÈ›ii, aparÈ›inând mai multor edituri, printre care È™i Minerva, Junimea sau Regis. Acestea se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre CărÈ›i.

Încă din primul paragraf, Miron Costin face cunoscut faptul că scopul scrierii sale este de a consemna evenimentele istorice, astfel încât acestea È™i „cursul țării” să nu fie uitate. IntenÈ›ia sa iniÈ›ială este de a da lumii un letopiseÈ› întreg al Țării, adică „de la descălecatul ei cel dintâi”, din vremea împăratului Traian. Însă „cumplitele vremi” nu îi permit să-È™i ducă la capăt proiectul, aÈ™a că Miron Costin alege să continue opera lui Grigore Ureche. El nu doreÈ™te să dea lumii o operă complexă, ci doar una în care să fie amintite evenimentele, folosindu-se de un limbaj simplu, căci vremurile grele se apropie, iar învățaÈ›ii nu vor mai putea „sta de scrisori”, ci vor avea timp doar de ”griji È™i suspinuri”. Un învățat de mare cultură, È™i de asemenea, un cunoscător de limbi străine, Miron Costin este conÈ™tient de modelul cronicilor din alte țări È™i menÈ›ionează că intenÈ›ionează să urmeze acest model. Astfel, el se concentrează doar pe faptele cu o adevărată importanță istorică, căci „letopisetele cele străine” notează doar războiele È™i schimbările, È™i nu È™i „lucrurile de casă”, care „lucrează în casa altuia de-amănuntul”.

Miron Costin se diferenÈ›iază de Ureche printr-o naraÈ›iune uÈ™or modernizată, explicând evenimentele istorice din mai multe puncte de vedere, luând în considerare factori economici, politici È™i sociali. Mai mult, Nicolae Manolescu sublinia faptul că Miron Costin foloseÈ™te în opera sa foarte des dialogul, fapt care dă un farmec aparte operei. O altă deosebire față de Ureche este aceea că Miron Costin participă direct la unele dintre evenimentele narate, atribuind astfel lucrării o dovadă a adevărului istoric. Cronicarul moldovean ia în considerare, de asemenea, È™i poveÈ™tile bătrânilor ca surse de informare, mai ales a boierilor bătrâni, care au participat direct la faptele istorice. Pe parcurs, cronicarul moldovean avertizează însă că luptele interne duc la o slăbire È™i mai mare a puterii Moldovei È™i îÈ™i exprimă îngrijorarea că dominaÈ›ia turcească creÈ™te în spaÈ›iul moldovenesc. Conjuctura politică îl face, în cele din urmă, să-È™i piardă viaÈ›a, fără a se putea apăra într-o judecată dreaptă, iar fii săi vor fi persecutaÈ›i chiar È™i după moartea sa.

Miron Costin rămâne în istoria È™i literatura română ca un adevărat deschizător de drumuri. El se foloseÈ™te de tehnici literare pentru a nota cursul istoriei. Folosirea dialogului È™i a descrierea unică a evenimentelor, folosindu-se de maxime È™i cugetări, îl captivează pe cititor È™i îl îndeamnă la analiză morală È™i psihologică a personajelor istorice. Cronicarul român rămâne un stâlp al culturii româneÈ™ti, „LetopiseÈ›ul” său aducând cu sine modernizarea limbii române, precum È™i un mod nou È™i inovativ de a scrie istorie.