Miron Radu Paraschivescu - Cantece tiganesti

Miron Radu Paraschivescu se naÈ™te pe 2 octombrie 1911 în localitatea teleormăneană Zimnicea, unde va urma doar È™coala primară. Liceul îl face la PloieÈ™ti apoi se mută la BucureÈ™ti pentru a urma Filologia la Universitate. Aventura în lumea literară începe încă de la vârsta de 15 ani când a început să publice în revista locală "Povestea vorbii". Toate cuvintele vesele erau scrise sub pseudonimul de Emil Soare, iar cele triste sub numele de Radu Nour. Din 1933 devine membru al Partidului Comunist È™i cu această ocazie are să scrie în publicaÈ›ii precum Era nouă sau Cuvântul liber, apoi sub pseudonimul de Paul ScorÈ›eanu la Facla. După cel de Al Doilea Război Mondial primeÈ™te funcÈ›ia de redactor la Revista literară È™i la doi ani distanță la Almanahul oraÈ™ului Cluj, pasiunea lui fiind să descopere noi talente ce merită a fi È™lefuite. Cine voia să ajungă artist sau scriitor trecea mai întâi pe la el È™i asta s-a întâmplat până în anii '60. Întotdeauna oferea încredere oamenilor chiar dacă trupul lui deloc masculin nu semnala asta, conta mintea ageră gata întotdeauna să susÈ›ină junimea. Volumul de debut s-a numit Cântece È›igăneÈ™ti, o colecÈ›ie de poezii la care nimeni nu se aÈ™tepta. Aceasta a apărut la editura Adeverul, ediÈ›ie ce a fost urmată de Editura pentru Literatură È™i Artă în 1952 sau Tineretului în 1968. El a considerat volumul unul modest în comparaÈ›ie cu ce citise până atunci, dar ceea ce nu avea să È™tie era faptul că va ajunge un volum de referință în cultura română. Ascundea înăuntrul lui o răscoală împotriva fascismului È™i normelor sociale. De la agonie la extaz È™i de la iubire la urā, Paraschivescu a reuÈ™it să portretizeze viaÈ›a aÈ™a cum era atunci. Cântecele de jale nu lipsesc nici ele, È™i nici romanÈ›ele erotice pe care bărbaÈ›ii le recitau femeilor sub clar de lună. Descrierile aÈ™a ziselor personaje sunt alese cu grijă È™i adesea pline de metafore sau comparaÈ›ii covârÈ™itoare, un exemplu ar fi versul "Nici crinul, pe ochii mei/ N-are pielea ca a ei". Personajele lui trăiesc în propria lume, una colorată È™i plină de basm ce are ca scop principal iubirea.

Datorită temperamentului său iute È™i dificil, autorul a fost internat de mai multe ori la secÈ›ia de psihiatrie însă asta nu l-a oprit din a se căsători de cinci ori. Pe lângă sutele de versuri È™i câteva nuvele, el a fost È™i traducător mai ales din limbile rusă È™i franceză È™i acest lucru a avut un impact enorm în cariera sa.