N. D. Cocea - Fecior de sluga

Nicolae Dumitru Cocea poate fi prezentat în mai multe feluri: controversat jurnalist È™i om politic, critic È™i scriitor român, fondator al unor măreÈ›e ziare È™i reviste vechi, important scriitor oficial al partidului comunist. S-a născut în 1880 la Bârlad È™i a decedat în 1949 la SighiÈ™oara, provenind dintr-o familie de boieri moldoveni. ViaÈ›a sa a fost împărÈ›ită între scena politică, unde a activat ca È™i comunist, multe scandaluri È™i pasiunea pentru scris. Mare parte din romanele sale aparÈ›in de literatura erotică, acestea alimentând în timpul vieÈ›ii sale o serie de scandaluri care aveau să-l ducă în arest. Este considerat a fi cel care a încurajat È™i care a pus bazele literaturii moderniste a celor vremuri.

Cea mai mare contribuÈ›ie în ceea ce priveÈ™te scrisul a avut-o la înfiinÈ›area revistelor Facla È™i Rampa, dar È™i atunci când i s-a alăturat lui Arghezi în tipărirea periodicei ViaÈ›a Socială. Două dintre cele mai controversate scrieri ale sale : “Vinul de viață lungă“ È™i “Fecior de slugă“ au scos la iveală natura sa instigatoare, fiind considerate de critici total nepotrivite. A mai scris de-a lungul vieÈ›ii o serie de satire È™i poezii, majoritatea păstrându-È™i tenta profund erotică, cea care de altfel l-a consacrat pe renumitul Cocea.

Romanul “Fecior de slugă“ a apărut în anul 1932 la editura Cultura NaÈ›ională. Este notat a fi primul roman politic al lui Cocea, în care scriitorul încearcă demascarea clasei burgheze. Romanul este unul social, cu trimiteri către stânga socialistă interbelică. Prin intermediul personajului principal al cărÈ›ii, Tănase Bojogeanu, sunt scoase la iveală inegalitățile sociale din acele timpuri. Tănase este de fapt “fiul slujitorului“, acesta ducându-È™i zilele pe lângă casa colonelului Hornog. Băiatul îÈ™i dă seama că pentru a reuÈ™i în viață trebuie să meargă la È™coală, fapt care îi impresionează pe umilii săi părinÈ›i, cât È™i pe colonel. Cel din urmă îl încurajează să înveÈ›e È™i îi promite că dacă va fi silitor, îl va face jandarm. La È™coală concurează cu Nelu Azan, un băiat aparÈ›inând aristocraÈ›iei È™i reuÈ™eÈ™te să îl depășească în multe aspecte. Între cei doi apare un paradox: Nelu este condus de idealurile sale către comunism, în timp ce Tănase devine un funcÈ›ionar corupt È™i se ridică la rangul de comisar al regelui. Conflictul dintre ei ia proporÈ›ii atunci când Bojogeanu decide să vândă o fată comunistă.

Pe parcursul scrierii, Cocea introduce descrieri marcante ale adversarilor politici și ale aliaților săi. Se conturează ideea centrală a textului cum că Bojogeanu reprezintă de fapt burghezia care reușește să suprime boierimea veche, idee care devine convențională și irelevantă.

Romanul nu a avut o primire tocmai călduroasă din partea criticilor. George Călinescu È™i-a exprimat nemulÈ›umirea față de stilul vulgar, brutal È™i pătrunzător, plin de aluzii sexuale, pe care Cocea l-a folosit în scrierea romanului. Pastia spunea despre carte că a fost scrisă cu un indiscutabil talent, în ciuda redării a ceea ce este indecent. Romanul a fost È™i apreciat, considerat ancorat în realitate È™i creionând parvenirea timpurilor de mult apuse. Dacă nu ar fi fost prezente scenele obscene, descrierile colorate ale petrecerilor È™i ideea că plebea îÈ™i are originea în ticăloÈ™ie, cu siguranță romanul ar fi putut concura cu articolele È™i satirele lui Nicolae Cocea.

PuteÈ›i descoperi romanul pe rafturile anticariatului nostru în mai multe ediÈ›ii, printre care: Minerva (1988), Remus Cioflec (1932), Cultura NaÈ›ională (1932), Minerva (1970).