N. V. Gogol - Mantaua

Nikolai Vasilievici Gogol, născut la 1 aprilie 1809, în Sorochyntsi, a fost un cunoscut romancier rus de origine ucraineană. Familia sa făcea parte din rândurile inferioare ale nobilimii, mama sa - de origine poloneza È™i tatăl său - un cazac ucrainean, care scria poezie È™i dramă în ucraineană. În familie se vorbea atât ucraineană, cât È™i rusă, Gogol alegând mai târziu să urmeze o carieră literară în rusă, mai degrabă decât în ucraineană. După ce a părăsit È™coala în anul 1828, s-a mutat la Sankt Petersburg cu mari ambiÈ›ii de a deveni un scriitor celebru. Avea cu el un lung poem romantic al vieÈ›ii rurale germane, numit "Hans Kuchelgarten", pe care îl publicase pe cheluiala sa, trimiÈ›ând copii la principalele reviste literare.

Cartea "Mantaua" începe cu descrierea unui bărbat care lucrează într-un anumit departament al serviciului public din Sankt Petersburg. Acest bărbat se numeÈ™te Akaki Akakievici, È™i îndeplineÈ™te rolul de "consilier titular" la departamentul fără nume, adică este un funcÈ›ionar care îndeplineÈ™te sarcini uÈ™oare. Akaki Akakievici transcrie cu atenÈ›ie documentele oficiale lăsate pe biroul său de orice ajutor al È™efului de birou. Este tratat cu puÈ›in respect de colegii săi mai tineri, aceÈ™tia râd de el, îl ironizează, povestind în faÈ›a lui diverse istorii hazlii despre el. Despre proprietara sa, o bătrâna de È™aptezeci de ani, spuneau că l-ar lua adesea la bătaie, întrebându-l când vor face nunta; alteori se amuzau pe seama lui presărându-i pe cap hârtiuÈ›e mărunÈ›ite, spunându-i că sunt fulgi de zăpadă. DeÈ™i era sâcâit din toate părÈ›ile, el nu scotea niciun cuvânt în faÈ›a acestor tachinări, de parcă ele nici nu ar exista, nimic nu-l putea influenÈ›a în vreun fel când lucra. Când glumele deveneau de nesuportat, adică atunci când colegii sâi îi zgâlÈ›âiau mâna, împiedicându-l să-È™i facă treaba, el le spune scurt È™i la obiect: "LăsaÈ›i-mă în pace, de ce mă jigniÈ›i?".

Akaki Akakievici trăieÈ™te pentru munca sa, îi place să transcrie documente toată ziua, uneori chiar È™i noaptea, lucrând deseori È™i de acasă. DeÈ™i este foarte entuziasmat de tot ceea ce face, nu câstigă mulÈ›i bani la locul său de muncă. "Nu se ÅŸtie dacă mai poate fi găsit un astfel de om, atât de dedicat profesiei sale. Era insuficient să spui despre el că îÅŸi făcea serviciul cu sârguinţă, pentru că, de fapt, el îÅŸi făcea datoria cu o pasiune nemaiîntâlnită. Acolo, în această activitate de transcriere, el întâlnea o lume plăcută ÅŸi pitorească. FaÅ£a lui exprima satisfacÅ£ie; îÅŸi avea literele sale favorite, pe care, când ajungea să le scrie, se emoÅ£iona la fel ca un copil ÅŸi râdea în sinea sa; le făcea cu ochiul, se ajuta ÅŸi cu buzele, astfel încât, privindu-l în vreme ce lucra, puteai să citeÅŸti pe faÅ£a lui litera pe care pana din mâna sa o scria pe hârtie."

Atât de absorbit de tot ce înseamnă munca sa, Akaki nu se gândea niciodată la hainele sale. Tunica sa ajunsese să aibă o nuanță de brun-roÈ™cat, de la verde. Gulerul era îngust, lăsat în jos, lăsând impresia că gâtul lui are o lungime ieÈ™ită din comun, deÈ™i nu era aÈ™a lung. Akakievici avea un aspect ponosit, mânca singur acasă, cu greu gustând mâncarea înainte de a o înghiÈ›i. Se duce direct în pat în loc să se vadă cu prietenii sau să bea un ceai ca restul locuitorilor din Sankt Petersburg.

Cartea "Mantaua" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două exemplare, È™i anume: Polirom (2007), Adevarul Holding (2010), Editura pentru Literatura (1962), Polirom (2007), Polirom (2012) È™i Art (2007).