Taras Bulba este o nuvelă istorică romantizată, scrisă de N. V. Gogol È™i apărută în primă ediÈ›ie în anul 1835, ca parte a unei colecÈ›ii de povestiri.
Este descrisă viaÈ›a bătrânului cazac zaporojean, Taras Bulba, È™i a celor doi fii ai săi, Andriy È™i Ostap. Cei doi fii se întorc acasă după studiile efectuate la Academia din Kiev È™i împreună cu tatăl lor pleacă într-o călătorie spre cazarmamentul cazacilor (situat undeva în sudul Ukrainei), unde se alătură celorlalÈ›i cazaci pentru a porni la război împotriva Poloniei.
Ostap este băiatul aventuros în timp ce Andriy are sentimentele romantice profunde ale unui introvertit. Pe când se afla în Kiev, Andriy s-a îndrăgostit de o tânără nobilă poloneză, fiica guvernatorului din Kowno însă după câteva întâlniri nu a mai văzut-o.
Taras Bulba le oferă fiilor săi oportunitatea de a merge la război. Ei ajung în tabăra cazacă din Ucraina, unde atmosfera e calmă. Taras încearcă să îi mobilizeze pe cazaci în bătălie, adunându-i pentru a încălca tratatul de pace încheiat.
Curând oÈ™tenii au È™ansa să îi înfrunte pe polonezii ce conduc în Ucraina de la vest de râul Nistru. Polonezii, conduÈ™i de regele catolic, sunt acuzaÈ›i de atrocități împotriva creÈ™tinilor ortodocÈ™i.
Personajul principal este bazat pe mai multe personalități istorice, iar celelalte personaje nu sunt deloc exagerate sau groteÈ™ti precum în scrierile ulterioare ale lui Gogol. Toată povestea poate fi înÈ›eleasă È™i percepută în contextul miÈ™cării naÈ›ionaliste romantice literare din acea perioadă în Rusia. Idealul romantic al acestei cărÈ›i s-a dezvoltat concomitent cu cultura istorică etnică de atunci.
IniÈ›ial publicată în 1835 ca parte a unei colecÈ›ii de povestiri, nuvela a fost aspru criticată de autoritățile din Rusia, pentru că era "pro Ukraina". Aceste critici, împreună cu viziunile politice în schimbare ale lui Gogol, au făcut ca autorul să rescrie povestea È™i să o publice modificată într-o a doua ediÈ›ie în anul 1842, exprimând de data aceasta mai multe teme naÈ›ionaliste ruseÈ™ti.
Povestea se încheie cu cazacii de pe râul Nistru amintindu-È™i despre marele Taras È™i despre nemuritorul său spirit cazac.