La 18 august 1916, la BucureÈ™ti, avea să se nască unul din cei mai înÈ›elepÈ›i È™i originali istorici pe care i-a avut È›ara noastră, nimeni altul decât Neagu Bunea Djuvara. Rădăcinile sale sunt deosebite, mama sa provenind dintr-o veche familie aristocrată, iar tatăl dintr-un neam important de aromâni.
Diplomat, filozof, jurnalist dar È™i romancier, a fost o personalitate deosebit de respectată în România, remarcându-se prin erudiÈ›ia sa fantastică È™i prin opiniile deosebit de tăioase în ceea ce priveÈ™te istoria românilor. Și-a definitivat studiile la Sorbona È™i a devenit preocupat de MiÈ™carea Legionară. Era de părere că dictatura, miÈ™carea totalitară È™i partidul unic sunt dăunătoare, devenind un susÈ›inător al democraÈ›iei vest-europene È™i a economiilor de piață.
În 1961 pleacă în Africa, unde timp de 23 de ani avea să fie consilier pentru Ministerul Afacerilor Străine. A primit de-a lungul anilor mai multe titluri onorifice, prin care titlul de “Doctor Honoris Causa“ în cadrul Universității din BucureÈ™ti. Activitatea sa ca istoric a fost una colosală, de multe ori punând la îndoială anumite părÈ›i ale istoriei. Opere precum “Între Orient È™i Occident“ sau “O scurtă istorie a românilor“, au analizat relaÈ›iile dintre România È™i Europa, Djuvara fiind perceput ca un sceptic al multiculturalismului european.
Istoricul a murit la venerabila vârstă de 101 ani, pe data de 25 ianuarie 2018, fiind înmormântat la cimitirul Bellu.
Opera “Amintiri din pribegie“, poate cel mai important volum autobiografic din literatura română, a fost publicată iniÈ›ial în anul 2002 la Editura Albatros. Cele peste 600 de pagini cuprind perioada vieÈ›ii lui Djuvara dintre anii 1944-1992, conturând cei 48 de ani pe care acesta i-a petrecut în exil. Volumul de memorii l-a consacrat favorabil pe Djuvara, acesta devenind un fin observator al existenÈ›ei din exilul românesc.
Aventura autorului începe în anul 1947, atunci când este nevoit să plece la Paris din cauza războiului. Memoriile reprezintă un cumul de impresii colecÈ›ionate în două continente: Africa È™i Europa, sosirea în FranÈ›a făcându-l pe tânărul Djuvara să înÈ›eleagă cât de importantă este cauza naÈ›ională. Cele mai sugestive pasaje sunt acelea în care se întâlneÈ™te cu conaÈ›ionalii săi români, printre care apare È™i Emil Cioran, în perioada aceea neavând nici un mijloc de convieÈ›uire.
EmoÈ›iile sunt portretizate în capitolele în care autorul vorbeÈ™te despre distanÈ›area de mama sa (pe care nu o mai văzut-o timp de 24 de ani), problemele țării È™i dorul imens pe care l-a resimÈ›it în lunga pribegie. ViaÈ›a lui Djuvara a fost spectaculoasă, dar greu încercată. După exilul de la Paris, a urmat sosirea în 1961 la Niger, care avea să dureze 23 de ani. Contrastele dintre tânărul È™i independentul continent african È™i bătrâna Europă, greu încercată de Războiul Rece, l-au izbit puternic pe diplomat. Descrierea continentului african atât de ostil È™i monografia făcută băștinaÈ™ilor, precum È™i atenÈ›ia la detalii, au făcut din “Amintiri din pribegie“ o scriere sinceră È™i plină de aventuri.
Volumul i-a impresionat pe critici prin sinceritatea È™i nonÈ™alanÈ›a cu care a fost scris, Djuvara fiind catalogat drept un fin observator al stărilor È™i al celor din jur, dar È™i un temerar care a avut curajul să îÈ™i petreacă mare parte din viață în Africa.
Cartea poate fi găsită pe rafturile anticariatului nostru sub mai multe ediții: Albatros (2002), Humanitas (2011), Humanitas (2012), Humanitas (2007).