Este binecunoscut faptul că foarte puÈ›ini istorici È™i scriitori români se bucură de o preÈ›uire asemănătoare celei de care a avut È™i încă are parte Neagu Djuvara. Publicul l-a iubit întrucât a È™tiut cum să povestească istoria neamului românesc, ajutându-ne să ne redescoperim rădăcinile.
S-a născut la BucureÈ™ti în anul 1916, la trei zile după ce È›ara intrase în Primul Război Mondial. A fost de mic copil foarte ambiÈ›ios È™i pasionat de cultură, ajutat fiind È™i de originile sale intelectuale. ViaÈ›a sa a fost una zbuciumată, fiind purtat printr-o mulÈ›ime de locuri străine. Studiile le-a făcut la prestigioasele universități din Nisa È™i Sorbona, obÈ›inând doctoratul în drept la Paris. Anii petrecuÈ›i în FranÈ›a l-au făcut să deteste dictatura È™i miÈ™cările totalitare, astfel că a devenit simpatizant al democraÈ›iei vest-europene È™i al economiei de piață libere.
Fiind un anticomunist înrăit, a colaborat cu serviciile secrete, dar a luat parte È™i la război, unde a fost rănit la mână. Un pas decisiv în viaÈ›a sa a fost acela când a decis să devină consilier diplomatic în Niger, unde avea să-È™i petreacă 23 de ani din viață.
Operele sale au vizat în special istoria României. A pus deseori la îndoială cercetările istorice, exprimându-È™i nemulÈ›umirea față de suprimarea sau accentuarea anumitor capitole din istorie. Pe lângă istorie, a scris È™i filozofie, literatură È™i jurnale. Amintim aici o parte din operele care i-au adus succesul: “Între Orient È™i Occident“, “Cum s-a născut poporul român“, “Amintiri din pribegie“, “O scurtă istorie ilustrată a românilor“.
Djuvara a murit la impresionanta vârstă de 101 ani, în ianuarie 2018.
Opera “Însemnările lui Gheorghe Milescu“, celebra lucrare autobiografică a lui Djuvara, a fost publicată iniÈ›ial în anul 2004, la editura Humanitas. Romanul a fost mai întâi scris în limba franceză între anii 1958-1959, la Paris. Lucrarea reprezintă povestea generaÈ›iei ce s-a construit în perioada interbelică, generaÈ›ie care a trecut prin multe: un război care avea să lase multe semne, ocupaÈ›ia sovietică, iar spre final exilul. Autorul a fost sfătuit de către Emil Cioran să nu publice imediat opera, întrucât È™ansele de succes ar fi fost foarte mici. La 45 de ani după acest episod, Djuvara avea să ne încredinÈ›eze romanul său.
Opera a fost refuzată de editurile franceze deoarece era construită contrar tendinÈ›elor acelor vremuri. Gheorghe Milescu reprezintă alter ego-ul istoricului, apărând în ipostaza de reconstituitor al faptelor personajului. Sunt atent însemnate momentele din copilărie È™i adolescență, exilul, perioada războiului. Putem considera că opera este un Bildungsroman, trecând de la dragoste, război È™i exil la moarte.
Lucrarea apare ca un jurnal pe mai multe planuri, reprezentând o istorie trăită, care acum este rememorată. Pe tot parcursul textului este evident sentimentul profund de tristeÈ›e, iar singurătatea este cea care primează. Însemnările par a fi mereu în aÈ™teptare, frica începe să se transforme în realitate, iar neliniÈ™tea este cea care dă o notă lucidă textului.
DeÈ™i începuturile sale nu au fost tocmai favorabile, romanul a fost primit cu braÈ›ele deschise de către critici, care au văzut în acesta trăirile È™i realitatea de care s-a lovit Djuvara de-a lungul vieÈ›ii sale.
Opera autobiografică se regăseÈ™te în anticariatul nostru sub forma broÈ™ată a ediÈ›iei de la Humanitas (2004).