Nostalgia paradisului

Nichifor Crainic - Nostalgia paradisului
Nichifor Crainic, fost teolog, scriitor È™i polician român, pe numele său adevărat Ion Dobre, s-a născut la 22 decembrie 1889, în Bulbucata, judeÈ›ul VlaÈ™ca (astăzi Giurgiu). A studiat teologia la Seminarul Central, între anii 1904-1912, iar apoi la Facultatea de Teologie din BucureÈ™ti, între anii 1912-1916.
ObÈ›ine doctoratul în filosofie la Viena, desfășurându-È™i activitatea în calitate de profesor universitar la Seminarul Teologic din BucureÈ™ti È™i la Facultatea de Teologie din ChiÈ™inău.
În anul 1906, debutează ca poet, în perioada în care era elev la seminar, cu poezia "La hora". Aceasta este publicată în revista È™colară "Spre lumină, unde semnează cu numele său real - Ion Dobre".
A condus revistele "Flamura" È™i "Gândirea" - după strămutarea acesteia de la Cluj la BucureÈ™ti, fiind creatorul curentului gândirist, curent ideologic È™i filosofic, precum È™i o miÈ™care artistică românească interbelică, care s-a format în România în jurul revistei "Gândirea", de la care îÈ™i trage È™i numele.
Opera sa poetică este compusă din: "Șesuri natale" (1916), "Zâmbete în lacrimi" (1916), "Darurile pământului" (1929), "Cântecele patriei" (1925), "Èšara de peste veac" (1931), "Șoim peste prăpastie" (1990), "Poezii alese 1914-1944" (1990), "Èšara de peste veac" (1997).
Printre cele mai cunoscute eseuri scrise de Nichifor Crainic se numără: "A doua neatârnare" (1926), "Povestiri despre bunul Dumnezeu" (1927), "Sensul teologic al frumosului" (1932), "Mărturisire È™i credință" (1934), "Dostoievski È™i creÈ™tinismul rus" (1998), "Spiritualitatea poeziei româneÈ™ti" (1998), etc.
Cartea "Nostalgia paradisului", publicată în anul 1940, este un tratat de estetica È™i filosofie a culturii în viziune ortodoxă, în care este discutată problema raportului dintre religie È™i cultură, fiind împărÈ›ită în trei părÈ›i, È™i anume: "Religie È™i cultură", "Teologie È™i estetică", "Nostalgia paradisului", fiind una dintre lucrările pe care se întemeiază doctrina gândiristă.
Nostalgia paradisului se deschide cu eseul "Modul teandric", în care autorul explică noÈ›iunea de creÈ™tinism, prezentând pe scurt problematica lucrării. "CreÈ™tinismul e a doua creaÈ›ie a lumii, adică refacerea ei în har prin jertfa pe cruce a Mântuitorului. Ce e lumea în sine, de unde vine È™i încotro merge nu vom È™ti niciodată dacă nu vom primi descoperirea dăruită de Iisus Hristos."
Prima parte a cărÈ›ii include eseurile: "Cultură È™i civilizaÈ›ie", "Raportul genetic dintre cultură È™i religie", "Sibioza istorică", "InfluenÈ›ele", "Conflictele", "Negativismul modern", tratând raportul dintre cultură È™i religie, ce a fost îndelung discutat È™i analizat.
Partea a doua a cărÈ›ii este compusă din studiile: "Teologia È™i estetica", "Sensul teologic al frumosului", "FrumuseÈ›ea naturii", "Despre artă", "Arta în artist", "Arta în public", "Despre inspiraÈ›ie, 'Locul' inspiraÈ›iei, "Izvoarele de inspiraÈ›ie", "Despre sublim", "Genialitate È™i sfinÈ›enie",  "Problema stilului", punând în discuÈ›ie raportul dintre teologie È™i estetică, readucând în atenÈ›ie teoriile creÈ™tinismului.
În eseul "Despre artă", Nichifor Crainic vede arta ca "expresia cea mai autentică È™i mai specifică a sufletului omenesc". În concepÈ›ia autorului, arta nu s-ar fi putut naÈ™te în rai, deoarece raiul, asa cum îl È™tim din puÈ›inele indicaÈ›ii biblice, implică o stare de perfecÈ›iune, în care omul cu natura se află într-o armonie deplină. În această stare de frumuseÈ›e paradisiacă, arta nu ar mai fi fost necesară, ea ne mai putând avea nici loc, nici rost, deoarece nu ar mai fi răspuns nici unei nevoi.
"Biserica s-a întemeiat pe pământ din princina păcatului. Păcatul e distanÈ›a neasemănării omului cu Dumnezeu, e golul imens deschis de om între pământ È™i cer. Biserica a venit să umple acest gol È™i să suprime această distanță."
Cartea "Nostalgia paradisului" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în cinci ediÈ›ii, È™i anume: Moldova (1994), Babel (2012), Cugetarea (1942), Moldova (1996).

sus