Nichita Stănescu este unul dintre cei mai cunoscuÈ›i scriitorii din È›ara noastră, care îÈ™i va dobândi faima internaÈ›ională cu scrierile sale extrem de sincere È™i profunde.
Poet, scriitor, eseist È™i membru post-mortem al Academiei Române, aparÈ›ine neo-modernismului românesc È™i dă naÈ™tere unor lucrări de o însemnătate greu de contestat. Urmează studiile Universității din BucureÈ™ti, secÈ›ia Filologie, È™i este pasionat de poezie clasică È™i istorie. Bună bucată de vreme, colaborează cu mici publicaÈ›ii din È›ară, după care pleacă pentru o scurtă perioadă în străinătate, de unde îÈ™i va culege sursele de inspiraÈ›ie pentru scrierile de mai apoi. La bază, este un romantic incurabil, dar se deosebeÈ™te de Eminescu È™i de ceilalÈ›i romantici ai epocii, căci are un pragmatism care trece cu greu neobservat. Astfel, ajunge la poezie È™i realizează că această este cea care ii va deschide drumul către succes. Scrie „O viziune a sentimentelor” È™i culege roadele muncii asidue pe care o întreprinde.
„11 elegii” este una dintre scrierile cele mai cunoscute ale lui Stănescu, care avea să fie tradusă în peste 30 de limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională È™i pentru care va primi numeroase premii È™i distincÈ›ii literare. Volum de poezii, publicat pentru întâia oară la Editura Tineretului, in anul 1966, avea să È™ocheze lumea literară cu diversitatea limbajului È™i cu calitatea ideilor promovate de scriitor. Lucrarea este cumva plină de mister, sensibilă È™i de un amuzament subtil, care este însă observat de ochii avari ai cititorului. Tristă, melancolică È™i duioasă, lucrarea cuprinde cele mai tainice trăiri ale scriitorului, răstălmăcite acum sub forma unor versuri ciudate, cumva neiniÈ›iate, lăsate în paragină. Descrieri stranii, metalice care mai de care mai complicate, iubiri È™i suferinÈ›e, dureri amare È™i lacrimi, lumi care se opun altor lumi È™i pipote interioare care ies acum la suprafață; aÈ™a s-ar rezuma manuscrisul prezent.
O goană nebună căruia Nichita îi oferă o formă, o lume trecută în aÈ™teptarea uneia prezente, stihuri pustii È™i multă amărăciune sunt elementele cele mai pregnante ale lucrării. Îmbinarea acestora cu romantismul fără leac, cu duioÈ™ia scriitorului, cu aparenÈ›ele lumii noi se va face numaidecât È™i va oferi o superbă imagine de ansamblu. În tabloul final, Nichita îÈ™i construieÈ™te ideile asemenea lui Bacovia, iar melancolia apasă È™i mai greu peste ultimele strofe.
Stănescu este incredibil, plin de energie È™i vitalitate, dar, pe alocuri, devine melancolic È™i trist. Universul versurilor sale este copleÈ™itor È™i ne va cuceri încă de la prima lectură. Poeziile sale devin adevărate legende, vor dăinui peste timp È™i vor fi traduse in peste 20 de limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională.
Astăzi, numele lui Stănescu este aÈ™ezat între cei mai importanÈ›i scriitori ai literaturii universale, iar lucrarea prezentă poate fi găsită pe site-ul nostru in mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Humanitas (2007), Cartea Românească (2018).