Nichita Stănescu scrie cu patos despre iubire. A făcut-o dintotdeauna, iar publicul său este fascinat de maniera în care prelucrează idei È™i reverii. Primele sale încercări literare sunt încă din adolescență, iar publicul va fi cucerit de capacitatea sa de evocare. Este interesat de universul plantelor È™i de copilărie. Lucrează în colaborare cu mai multe publicaÈ›ii È™i edituri, iar succesul îl câÈ™tigă cu câteva opere naturaliste. În mod straniu, este legat strâns de natură È™i revine mereu la universul său copilăresc.
La maturitate, scrie despre iubire, cu patima omului care a trăit-o. Poezia sa de suflet devine cunoscută la nivel internaÈ›ional, iar trăirile sale emoÈ›ionează publicul de pretutindeni. Iubirea despre care vorbeÈ™te Nichita este una sinceră, tânără, care izvorăște în pieptul tânăr al unor îndrăgostiÈ›i, care nu au mai trecut prin această etapă a vieÈ›ii. Dragostea este salvarea, aÈ™a reiese din această scriere, iar versurile acestea ne vor călăuzi vreme îndelungată. Suntem purtaÈ›i departe, într-un univers care se împarte între dragoste È™i lipsa ei, între emoÈ›ii puternice È™i o perpetuă căutare a împlinirii prin iubire. Poezia intră în istoria literaturii române, iar versurile cele mai de preÈ› ale acesteia vor fi atent discutate de către public È™i de către intelectualii veacului.
Dragostea È™i suferinÈ›a, abandonul în faÈ›a unui sentiment atât de frumos, emoÈ›ia, visul È™i reveriile; toate acestea se împletesc magistral în scrierea de față. Aici, dragostea este comparată cu o leoaică tânără, care stă la pândă È™i atacă imediat ce are ocazia. Necoaptă, sare într-un joc nebunesc È™i îÈ™i acaparează eroul, pe care îl transformă într-un rob al iubirii. În faÈ›a acestei leoaice totul păleÈ™te, ea este stăpâna, ea este cea care are putere asupra celorlalÈ›i, ea deschide ochii tinerilor, ea îmblânzeÈ™te inimi, este paÈ™nică È™i suavă, dar poate fi nemiloasă È™i rea. Leoaica lui Nichita este greu de îmblânzit, iar forÈ›a ei este una colosală. Nimeni nu i se poate împotrivi, iar universul ei ne atrage pe toÈ›i. Fie că vrem, fie că nu, suntem prinÈ™i într-o capcană È™i ne este imposibil să scăpăm fără vreo rană. Metaforele utilizate de scriitor sunt extraordinar de frumoase, iar comparaÈ›iile sale vor transforma textul într-o scriere elevată È™i plină de culoare.
La finalul poeziei, suntem fascinaÈ›i de imaginaÈ›ia autorului, de capacitatea sa de evocare, de trăirile sale È™i de felul în care reuÈ™eÈ™te să ni le transmită. Un vis, o emoÈ›ie, o suferință, pe toate le-am trăit de-a lungul vieÈ›ii È™i cu ajutorul lor am devenit cei de azi.
Alegoria pe care autorul o aduce vieÈ›ii, nebunia sa, carisma sa – toate acestea vor sta la baza celebrității sale de mai apoi. Astăzi, poezia aceasta este materie pentru examenul de Bacalaureat, iar la nivel internaÈ›ional a fost tradusă în mai multe limbi străine. Nichita devine un scriitor universal, cunoscut pretutindeni, care ne va lăsa o moÈ™tenire culturală nemaipomenită. Pe site-ul nostru, scrierea aceasta este de găsit în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Univers (1998), Univers (2001), Minerva (2008).