Volumul de poezii “Necuvintele”, de Nichita Stănescu a apărut în anul 1969, la editura Tineretului, din BucureÈ™ti, fiind al noulea volum din palmaresul literar al poetului ploieÈ™tean care a adus un nou suflu poeziei româneÈ™ti în curentul neomodernist.
Poeziile din volumul lui Nichita Stănescu au ceva din filosofia lui Lucian Blaga, doar că acestea au un aer mai aparte È™i strălucesc intens în penumbra metaforelor care dăinuiesc aparte.
Volumul de poezii cuprinde peste patruzeci de creaÈ›ii poetice care poartă pecetea unei filosofii care pune sub semnul întrebării existenÈ›a poeziei sau chiar existenÈ›a unei litere, existenÈ›a unui început în toate, astfel necuvintele pornesc de la întrebarea legată de litera A, care ajunge să fie “litera borÈ›oasă de toate literele”.
Printre alte edituri care au publicat volumul, putem aminti de editura Curtea Veche, din colecÈ›ia Biblioteca pentru ToÈ›i - Jurnalul NaÈ›ional, 2009, în format cartonat cu supracopertă.
Nichita Stănescu s-a născut la data de 31 martie 1933, în oraÈ™ul PloieÈ™ti, din Regatul României, fiind un însemnat poet È™i eseist român, considerat de foarte mulÈ›i critici unul dintre cei mai profunzi È™i mai inovatori poeÈ›i, cel care a oferit o nouă viziune neomodernismului românesc între anii 1960 È™i 1970.
Nichita copilăreÈ™te în oraÈ™ul petrolului, trăgându-se din vechii țărani stabiliÈ›i în PloieÈ™ti la începutul anilor 1800, având de asemenea È™i origini ruseÈ™ti din partea mamei sale care se trăgea din Voronej, Rusia.
Acesta urmează cursurile primare în PloieÈ™ti, iar din anul 1944 până în anul 1952, acesta urmează cursurile Liceului “ȘfiinÈ›ii Petru È™i Pavel”, din PloieÈ™ti.
Mai târziu, Nichita începe cursurile universitare în cadrul Universității din BucureÈ™ti, acolo unde studiază filosofia, pe care o aprofundează mai târziu în poeziile acestuia.
Debutează în anul 1957 în revistele “Tribuna”, din Cluj È™i “Gazeta literară”, din BucureÈ™ti, cu câte trei poezii, fiind mai apoi cooptat ca È™i corector È™i redactor la revista “Gazeta literară”, revistă condusă de scriitorul Zaharia Stancu.
În anul 1960, acesta debutează editorial cu volumul de versuri “Sensul iubirii”, volum care derivă din aprecierile pe care le-a primit odată cu publicarea în revistele “Tribuna”È™i “Gazeta literară”.
Printre cele mai importante volume publicate de poet, putem aminti de “O viziune a sentimentelor”, 1964, “RoÈ™u vertical”, 1967, “Oul È™i sfera”, 1967, “Un pământ numit România”, 1969 sau “Noduri È™i semne”, 1982.
Volumul de poezii “Necuvintele”, de Nichita Stănescu adună peste patruzeci de poezii care tratează teme variate, însă tema de bază, ca È™i un laitmotiv al volumului este cea a primordialului, tema începuturilor sau a începutului de dinaintea existenÈ›ei unei origini, astfel lirica sau mai bine spus filosofia stănesciană adresează câteva întrebări care rezonează È™i care au puterea unui adevărat Big Bang, o explozie care apare în filosofia acestuia spre a crea un univers care abundă dintr-o primă literă deschizătoare pentru toate celelalte (“Ce eÈ™ti tu A?).
Poezia “Pean”, accentuează È™i ea ideea că există un punct zero absolut, o esență care guvernează din umbră, un soare nenăscut, astfel accentuează ideea de discrepanță între existență È™i sens, fiind un poem inert într-un eter care îÈ™i doreÈ™te cu prisosință să existe într-un spaÈ›iu È™i timp poetic.
De asemenea, o altă temă tratată de poet în volum este cea a contopirii umane cu natura, avem aÈ™adar poemul “Necuvintele”, care dă È™i titlul volumului, poem care prezintă un ego diferit, fiind o apropiere a eului liric către apropierea pricinuită de existenÈ›a unui copac care pare să trăiască cu o sevă comună pe care o asimilează cele două trăiri, una umană È™i una vegetală, acest lucru fiind sintetizat în finalul poemului (“Eu am trecut prin el/El a trecut prin mine./Eu am rămas un pom singur./El/un om singur.”).
Pe de altă parte eul liric este un claustofob care trăieÈ™te printre alte elemente care par să îl compună pe acesta ca un întreg, fiind plasat printre ziduri, înÈ›elesul fiind aÈ™ezat undeva înafara lor, însă diluat printre alte înÈ›elesuri care se întrepătrund (“Lupta cu cinci elemente antiterestre”).
Pe lângă toate aceste evenimente care abundă în poeziile lui Nichita Stănescu, avem parte È™i de existenÈ›a cercului, unul dintre alte elementele folosite È™i în alte volume ale acestuia È™i care prezintă aici diferitele identități ale fiinÈ›ei, omul fiind aici un tot, un fel de acaparator a tuturor, vrând să înghită din punct de vedere abstact tot ceea ce înseamnă lumea, să acapareze, această existență, având o dimensiune care se scurge într-un neant, poetul fiind cel care foloseÈ™te “necuvintele” spre a scoate în relief existenÈ›a absurdă din spatele esenÈ›ei nenăscute.