Nicodim Mandita - Drumul crucii

Nicodim Măndiță, născut la 28 octombrie 1889, în BuneÈ™ti (ArgeÈ™), a fost un duhovnic ortodox È™i scriitor român, trăind mare parte din viață la Mânăstirea Agapia. În ultimii 40 de ani ai vieÈ›ii a fost duhovnic la mânăstiri de maici, È™i anume: la Agapia (1935-1945), la Văratec (1945-1962) È™i din nou la Agapia (1962-1975).

În perioada regimului comunist a scris numeroase cărÈ›i de învățături duhovniceÈ™ti, cu conÈ›inut anticomunist, care erau multiplicate È™i distribuite în diferite localități printr-o reÈ›ea de colportaj. Din cauza luptei sale împotriva comunismului, acesta a fost închis la penitenciarele de la Piatra NeamÈ› (1965), Bacău (martie 1965), Jilava (martie 1965) È™i Aiud (aprilie 1965). Printre cărÈ›ile publicate de acesta se numără: "Rugăciunea lui Iisus" (1996), "Oglindă Duhovnicească" (1998), "Dai voință iei putere" (2003), "Pacea părinÈ›ilor cu pruncii lor" (2005), "Capcanele iadului" (2007).

În viaÈ›a sfinÈ›ilor nu a existat cuvântul "mâine" pentru a face o faptă bună, ci a fost mereu "azi" - "Astăzi de veÈ›i auzi glasul lui Dumnezeu, să nu vă învârtoÈ™aÈ›i inimile voastre" (Psalmul 94,8). Astăzi, Dumnezeu te îndeamnă să faci bine, ascultă-L, căci mâine poate nu vei mai avea prilejul să auzi cuvântul Său.

Timpul are o importanță covârÈ™itoare pentru om, el fiind, ca È™i viaÈ›a, un dar primit de la Dumnezeu. Timpul este preÈ›ios ca È™i Dumnezeu ÎnsuÈ™i, deoarece un timp bine întrebuinÈ›at de către om, îl poate dobândi pe Dumnezeu. Acesta este o comoară a vieÈ›ii pământeÈ™ti de care depinde veÈ™nicia omului, rai sau iad, fericire sau nefericire. Ce n-ar da cei condamnaÈ›i să trăiască în iad, dacă ar fi posibil, pentru câteva zile sau ceasuri de trăit pe Pământ, pentru că ar trăi după poruncile lui Dumnezeu È™i s-ar mântui; cei din rai, daca ar fi posibil să mai trăiască cât de puÈ›in pe Pământ, ar trăi o viață È™i mai curată, È™i mai plăcută lui Dumnezeu pentru a putea dobândi o fericire mai mare decât aceea pe care o au acum. Nu trebuie să uităm faptul că de viaÈ›a aceasta scurtă È™i vremelnică, de felul cum vom întrebuinÈ›a timpul ei, depinde viaÈ›a cealaltă, fără de sfârÈ™it. Trebuie să ne pregătim bine veÈ™nicia, printr-o viață trăită după cuvântul lui Dumnezeu. Nu trebuie să sacrificăm eternitatea pentru vremelnicie, ci să folosim bine vremelnicia, pentru a dobândi fericirea cea veÈ™nică.

Nu există nimic mai preÈ›ios decât timpul È™i, totuÈ™i, nimic în lume nu este preÈ›uit atât de puÈ›in precum el. Mare dreptate avea un sfânt atunci când spunea că trec zilele mântuirii È™i mulÈ›i nu gândesc că e pierdută pentru ei ziua, care niciodată nu se va mai întoarce. Unii oameni îÈ™i pierd timpul stând, fără să lucreze nimic; alÈ›ii îÈ™i pierd timpul jucând jocuri de noroc; alÈ›ii fumând, bând, minÈ›ind, etc.

Dacă omul îÈ™i neglijează mântuirea, nu tot aÈ™a se întâmplă È™i cu vrăjmaÈ™ul diavol, care nu pierde nicio clipă pentru a-l tenta, pentru a-l atrage în cursă È™i pentru a-l distruge. MulÈ›i oameni spun: n-am nevoie să mă ocup de mântuirea mea, căci o dobândesc fără să mă ostenesc pentru ea, căci eu nu fac niciun rău. La vremea judecății, Iisus va cere socoteală pentru orice cuvânt, faptă sau gând nefolositor. Toată vremea ce nu a fost folosită după voia lui Dumnezeu, va fi o vreme pierdută.

Cartea "Drumul crucii" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în cinci ediÈ›ii, È™i anume: Egumenita (2010), Lumina din lumina (2010), Bunavestire Bacau (1999), Agapis (1994) È™i Sophia (1997).