Nicolae Breban - In absenta stapanilor

Nicolae Breban s-a născut pe 1 februarie 1934 în comuna maramureÈ™eană Recea, dintr-o mamă cu origini germane È™i un tată greco-catolic. Din cauza originilor sale a fost exmatriculat din È™coală È™i ajunge să urmeze un liceu fără frecvență pentru că în altă parte nu a fost primit. Se înscrie la facultatea de filosofie modificându-È™i actele însă după È™ase luni este dat afară de către decan din cauza lecturilor din Nietzsche È™i Schopenhauer. Tatăl său îl ajută să se reînscrie însă nici de această dată nu va reuÈ™i să rămână pe băncile È™colii din cauza reumatismului poliarticular. La doar 23 de ani începe să scrie pentru revista ViaÈ›a studenÈ›ească iar în 1965 publică prima sa carte, Francesca, ce va fi distinsă cu Premiul Ion Creangă al Academiei Române. Scrie È™i scenarii, chiar È™i pentru filmele nominalizate la Cannes È™i aÈ™a cărÈ›ile sale încep să fie traduse în Bulgaria, FranÈ›a, Rusia È™i Suedia. În momentul de față este recunoscut internaÈ›ional pentru primele sale opere È™i câteva dintre nuvele. Din 2009 este È™i membru al Academiei Române È™i încă mai scrie, în 2018 publicând romanul Frica.

Romanul "În absenÈ›a stăpânilor" apare pentru prima dată în 1966 la Editura pentru Literatură, ediÈ›ie ce va fi urmată de Editura Allfa în 1996.

Cele trei capitole ce ne vor purta pe tărâmul poveÈ™tii se cheamă pe rând bătrâni, femei È™i copii, toate arătând o față pe care poate ne e greu să o vedem, cea în care bărbaÈ›ii sunt absenÈ›i. Asemănat adesea cu Din Juan sau Bunavestire, romanul are să relateze temele lui Nietzsche, chiar dacă în modul epic È™i să portretize bărbatul fie ca zeu fie ca absent. Totul este văzut în oglindă, fiecare etapă a vieÈ›ii È™i fiecare individ este comparat subtil cu celălalt. Colonelul PleÈ™oianu sau doamna Iamandi sunt doar două exemple a ceea ce înseamnă degradarea timpurie pentru că arătau în faÈ›a lumii o mască falsă. Un al personaj feminin important este E. Breban, ce era căsătorită cu Subu È™i totuÈ™i sfârÈ™eÈ™te prin a se sinucide. AÈ™a pățeÈ™te È™i Emma, iar dacă vă întrebaÈ›i de ce, vă voi răspunde scurt: pentru a scăpa de realitatea crudă din care făceau parte. E. Breban îÈ™i È›inuse încă din copilărie un jurnal cu lucrurile pe care le are de făcut în viață È™i reuÈ™ise să bifeze prea puÈ›ine dintre ele. Numeroase personaje îÈ™i vor spune povestea plină de greutăți, iar pentru asta trebuie să vă pregătiÈ›i sufleteÈ™te fiindcă nimeni nu a dus o viață uÈ™oară.