Romanul “Ciocoii vechi È™i noi”, sau “Ce naÈ™te din pisică È™oareci mănâncă”, de Nicolae Filimon, reprezintă pentru literatura din România, primul roman din cultura română care se încadrează în coordonatele binecunoscute acestui gen literar.
Romanul a apărut prima dată în format foileton, fiind publicat în anul 1862 în “Revista Română”, condusă de marele scriitor, arheolog È™i politician român, Alexandru Odobescu. Un an mai târziu, romanul a apărut în volum, fiind publicat de Luigi Cazzavillan, cel care a fondat mai târziu primul cotidian românesc de informaÈ›ie, ziarul “Universul”.
De-a lungul vremii, romanul a fost publicat de multe edituri, acesta fiind È™i un adevărat etalon pentru literatura română din acele timpuri. Printre alte edituri care au publicat romanul, putem evidenÈ›ia editurile “Universală”, 1909-1916, “Scrisul Românesc”, 1931, “Cugetarea”, 1941, “Minerva”, 1977, sau “Biblioteca pentru toÈ›i, Jurnalul NaÈ›ional”, 2009.
Nicolae Filimon, s-a năcut la data de 6 septembrie 1819, la BucureÈ™ti, fiind un mare prozator român, un adevărat deschizător de drumuri în literatura română din acele vremuri, fiind creatorul romanului realist, È™i de asemenea creatorul unui personaj de referință pentru literatura din România, È™i anume, a personajului Dinu Păturică.
De-a lungul carierei, Nicolae Filimon, a scris cu precădere nuvele romantice dar și nuvele de satiră realiste.
O altă îndeletnicire a autorului, o reprezintă muzica, acesta fiind în anii copilăriei È™i adolescenÈ›ei, corist dar È™i interpret la flaut la Teatrul Papanicola. Mai târziu, Nicolae Filimon, fiind unul dintre primii cronicari È™i critici muzicali È™i de teatru din cultura română.
Moare la data de 19 martie 1865, la vârsta de 65 de ani de TBC, fiind înmormântat la cimitirul Bellu din BucureÈ™ti, iar spusele lui Ion Ghica dintr-o scrisoare despre scriitor È™i cariera sa literară, ne oferă o imagine cuprinzătoare a caracterului scriitoricesc È™i omenesc al lui Nicolae Filimon: „Acei care l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, îndatoritor, totdeauna vesel È™i voios, totdeauna mulțămit cu puÈ›inul ce câÈ™tiga prin munca È™i talentul său; caracter independent,(…)modest până a roÈ™i când auzea laude pentru scrierile lui, n-a bănuit niciodată că era un scriitor de mare talent.
Romanul “Ciocoii vechi È™i noi”, sau “Ce naÈ™te din pisică È™oareci mănâncă”, de Nicolae Filimon reprezintă o adevărată radiografie a societății româneÈ™ti, È™i mai exact a clasei boiereÈ™ti din secolul a XIX-lea, Nicolae Filimon, fiind un adevărat sculptor al caracterelor umane din acele vremuri.
Acesta reuÈ™eÈ™te să ne prezinte în primele capitole un caracter uman, prezent în anturajul domnitorului Ioan Gheorghe Caragea, desfrânat È™i risipitor, anume acela al postelnicului Andronache Tuzluc, cel care fura mult È™i care cheltuia totul, dar care avea È™i un tupeu enorm, nefiind împiedicat de nicio instanță morală să o ceară de soÈ›ie pe fiica banului C, Maria, o domniță inocentă.
În scenă apare È™i Dinu Păturică,un caracter ambiÈ›ios, care se pliază tuturor “îndeletnicirilor” prezente la Anronache Tuzluc, dar apar È™i alÈ›ii ca Tudor Ciolănescu, Neagu Cioftea, Zamfir Plosca sau Vlad Boroboață, personaje rezonatoare care se pliază în operele viitoare ale lui Caragiale.
Toate aceste personaje se ocupă cu escrocherii È™i furtiÈ™aguri, dar È™i cu alte colaborări dubioase, Chera Duduca fiind cea care îi ajută în acest sens.
Cu timpul, Dinu Păturică, reuÈ™eÈ™te să ajungă tot mai sus în domnia lui Caragea vodă, fiind promovat ca mare stolnic, dar È™i ispravnic. La începutul anului 1821, la venirea lui Tudor Vladimirescu, Dinu Păturică trece de tabăra răsculaÈ›ilor, dar mai târziu, Ipsilanti, îi schimbă opÈ›iunea, fiind împotriva românului.
După ce Tudor È™i Ipsilanti se declară înfrânÈ›i, în Èšara Românească, la conducere vine domnul pământean, Grigore Ghica, care îi pedepseÈ™te pe vinovaÈ›i, Dinu Păturică fiind executat alături de Andronache Tuzluc È™i de Costea Chiorul într-un spaÈ›iu public în urma unei precesiuni funebre.
Opera lui Nicolae Filimon rămâne cea mai de seamă creaÈ›ie, care prezintă societatea românească din secolul al XIX-lea, în care se succed domniile fanariote È™i pământene, ca de la o adevărată pagină de istorie, la o adevărată lecÈ›ie de morală, în care educaÈ›ia precară, viclenia, tâlhăria sau minciuna guvernau în Èšara Românească.