Lucrarea istorică È™i academică “Istoria lui Mihai Viteazul” de Nicolae Iorga a apărut în anul 1901, la editura Institutului de Arte grafice È™i editură Minerva din BucureÈ™ti, fiind mai apoi republicată în anul 1919, la editura Cultura Neamului Românesc.
Pentru realizarea acestei vaste lucrări, precum È™i pentru realizarea altor lucrări istorice despre importanÈ›i domnitori din Èšara Românească sau din Moldova, Iorga călătoreÈ™te în Europa, în Italia, Germania sau Austria pentru a culege informaÈ›ii esenÈ›iale, înscriindu-se chiar È™i la un doctorat în Gemania, venirea acasă în anul 1894, oferindu-i acestuia informaÈ›iile de care avea nevoie.
Lucrarea devine din ce în ce mai complexă, o dată cu trecerea anilor, în anul 1935, opera fiind definitivată după studierea unor manuscrise realizate de Milu Manolescu, cartea fiind structurată în două volume ce însumează 500 de pagini È™i peste zece capitole ample.
Printre alte edituri care publică lucrarea, putem aminti de editura Militară, 1968, în format cartonat, editura Minerva 1979, din colecÈ›ia Biblioteca pentru ToÈ›i, în format cartonat È™i broÈ™at, editura ChiÈ™inău, din colecÈ›ia Columna, 1992, în format broÈ™at sau editura Saeculum, din colecÈ›ia Enigme ale istoriei, 2019, în format cartonat.
Nicolae Iorga s-a născut la data de 5 iunie 1871, în BotoÈ™ani, fiind unul dintre cei mai mari istorici, enciclopediÈ™ti, memorialiÈ™ti, documentariÈ™ti È™i profesori români.
De-a lungul timpului, genialul savant român, a reuÈ™it să redacteze peste 1200 de opere È™i peste 12500 de articole È™i recenzii din spectrul istoric sau creÈ™tin al poporului român, acest lucru propulsându-l în rândul celor mai însemnaÈ›i savanÈ›i din Europa.
Încă de mic este atras de istorie È™i È™tiință, fiind un copil minune încă de la o vârstă foarte fragedă, mai târziu, acesta urmând cursuri universitare, la prestigioase universități din FranÈ›a È™i Germania.
Printre cele mai importante lucrări scrise de Nicolae Iorga, putem aminti de “Istoria literaturii religioase a românilor până în 1688”, 1904 sau “Studii È™i documente cu privire la istoria românilor”, scrisă între 1901 È™i 1913.
Lucrarea istorică È™i academică “Istoria lui Mihai Viteazul” de Nicolae Iorga reprezintă o lucrare de o importanță deosebită în contextul în care informaÈ›iile de până atunci legate de domnitorul Țării RomâneÈ™ti nu erau foarte multe, astfel că, acapararea mai multor izvoare din Italia, a dus la aflarea unor informaÈ›ii esenÈ›iale despre domnitor È™i despre luptele în care acesta fusese implicat.
Cele treisprezece capitole, urmate de alte trei anexe, ce vorbesc despre aspecte rămase de perspectivă în urma analizei voievodului, îmbogățesc istoria domnitorului È™tiută până în acel moment, căci savantul român, reuÈ™eÈ™te să facă o descriere în amănunt a tuturor etapelor din viaÈ›a domnitorului, de la familia acestuia, detalii prezentate chiar în primul capitol, până la schimbările de la vârf, pe tronul Țării RomâneÈ™ti, prima domnie a lui Mihai È™i prima Răscoală împotriva Turcilor.
Mai departe, capitolele vorbesc despre Ruptura dintre Mihai È™i Turci, dar È™i despre primele lupte cu aceÈ™tia, aspectele strategice întreprinse de domnitor sau cifrele È™i detaliile mai puÈ›in È™tiute din jurul acestor bătălii.
Primele idei legate de independență încep să prindă culoare în mintea domnitorului, astfel că, din anul 1595, acesta plănuieÈ™te foarte atent luptele împotriva Turcilor, imediat după ce domnitorul È™i implicit Èšara Românească aderă la “Liga Sfântă”, “Războiul cel lung”, fiind în acest caz, conflictul major ce se desfășoară pe malurile Dunării, la frontiera cu Ungaria È™i în Èšara Românească.
În anul 1599, acesta reuÈ™eÈ™te să intre în Transilvania, după victoria de la Șelimbăr, fiind recunoscut în izvoarele vremii drept întemeietorul “Mitropoliei Ortodoxe” de la Alba Iulia.
Mai departe, în cel de-al doilea volum, Nicolae Iorga vorbeÈ™te despre Cucerirea Ardealului, Lupta cu oamenii Împăratului, despre Cucerirea Moldovei, despre Răscoala Nobilimii ardelene sau despre pierderea Țării RomâneÈ™ti, toate aceste fapte de vitejie, fiind contabilizate în anexele celor două volume, detaliile legate de politica acestuia, de faimă È™i vitejie, ajungând în prim planul istoriei româneÈ™ti.