Lucrarea istorică “Istoria lui Ștefan cel Mare povestită neamului Românesc”, de Nicolae Iorga, a apărut în anul 1904, la Editura “Minerva”, din BucureÈ™ti, fiind elaborată la cererea Ministrului EducaÈ›iei din acea vreme, Spiru Haret, care îÈ™i dorea această lucrare în È™colile din È›ară, fiind distribuite peste 1000 de exemplare, de asemenea, lucrarea era dedicată sărbătoririi a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare.
Printre alte edituri care au publicat lucrarea istorică, putem aminti de “Editura pentru Literatură”, 1966, în format broÈ™at È™i cartonat, editura “Minerva”, din colecÈ›ia “Biblioteca pentru toÈ›i”,1978, în format broÈ™at, editura “Militară”, din colecÈ›ia “Columna”, 1985, în format broÈ™at sau editura “Jertfă È™i speranță”, 2004, în format broÈ™at.
Nicolae Iorga, s-a născut la data de 5 iunie 1871, în oraÈ™ul BotoÈ™ani, fiind cel mai de seamă istoric, documentarist, critic literar, enciclopedist, memorialist, poet, dramaturg, ministru, parlamentar, profesor universitar È™i academician român.
Nicolae Iorga a reprezentat pentru cultura românească un adevărat geniu, reuÈ™ind să publice de-a lungul vieÈ›ii în jur de 1250 de volume È™i peste 25.000 de articole.
Istoricul urmează cursurile primare È™i gimnaziale în locul natal, fiind remarcat de profesori din primii ani de È™coală, pentru ca mai apoi să urmeze cursurile “Liceului NaÈ›ional” din IaÈ™i, pe care le finalizează în anul 1888, iar în doar un an (1889) reuÈ™eÈ™te să finalizeze cursurile Universității din IaÈ™i, cu titlul “magna cum laude”.
ÎÈ™i continuă studiile în afara țării, la Leipzig, Berlin È™i Paris, pentru ca la vârsta de 23 de ani să ajungă membru corespondent al Academiei Române, iar în 1911 să devină membru al acesteia.
Fondează, printre altele, ziarul “Neamul Românesc” în 1906, pentru care scrie constant, locaÈ›iapreferată fiind casa din Vălenii de Munte, unde are È™i o tipografie pentru ziarul său.
Este asasinat de legionari, în seara zilei de 27 noiembrie 1940, după ce este luat din faÈ›a biroului unde lucra, din Sinaia È™i este executat în apropierea oraÈ™ului PloieÈ™ti, la Strejnic. La aflarea acestei veÈ™ti, un număr de 43 de universități din lume au arborat drapelul în bernă ca semn de respect pentru personalitatea genială a culturii româneÈ™ti, recunoscută în toată lumea.
Printre cele mai importante lucrări scrise de marele savant, putem aminti de “Istoria literaturii religioase a românilor până în 1688”, 1904, “Studii È™i documente cu privire la istoria românilor”, scrisă între 1901 È™i 1913, această vastă realizare istorică însumând 25 de volume, “Istoria Imperiului Otoman”, în 5 volume, 1908-1913, precum È™i alte nenumărate È™i valoroase scrieri despre monografii ale oraÈ™elor È™i aÈ™ezărilor din România, despre familii È™i domnii, biserici, comerÈ›, literatură, religie sau călătorii.
Lucrarea istorică “Istoria lui Ștefan cel Mare”, de Nicolae Iorga, reprezintă o vastă radiografie a perioadei din secolul al XV-lea, în care, Iorga reuÈ™eÈ™te să adauge informaÈ›ii noi cu privire la relaÈ›iile externe, datorită faptului că Iorga a adunat foarte multe detalii istorice despre teritoriul din sud-estul Europei, detalii pe care le prezintă în această lucrare, È™i cu precădere impactul Imperiului Otoman în această zonă geografică, în urma dispersării Imperiului Bizantin.
Nicolae Iorga reuÈ™eÈ™te să adauge informaÈ›ii actualizate, în ceea ce priveÈ™te politica externă, căci Iorga priveÈ™te această lucrare mai mult din plan extern, trecând peste descrierile deja cunoscute făcute de cronicarul Grigore Ureche, È™i mai târziu de A. D. Xenopol, sau de către paÈ™optistul Dimitrie Bolintineanu.
Pe de altă parte, Nicolae Iorga atribuie un rol esenÈ›ial în ceea ce priveÈ™te puterea militară din acele vremuri, țărănimii, având dedicat acestei laturi, un întreg capitol în care prezintă asimilarea personalității lui Ștefan cel Mare în tradiÈ›ia populară, acest lucru fiind È™i astăzi împământenit în concepÈ›ia țăranului, care a dus imaginea lui Ștefan cel Mare mai departe, din tată în fiu.
Nicolae Iorga prezintă o istorie a Moldovei, la începutul procesului de centralizare a statului unificat de astăzi, aspecte puse în discuÈ›ie È™i duse mai departe de alÈ›i istorici, după anul 1904, aspecte care îl aÈ™ează pe Nicolae Iorga în rândul istoricilor monumentali care au clădit cultura È™i istoria română.