Nicolae Steinhardt - Critica la persoana intai

Nicu Aureliu Steinhardt se naÈ™te pe 29 iulie 1912 în oraÈ™ul Pantelimon din Ilfov, în familia inginerului arhitect de origine evreiască Oscar Steinhardt. A urmat È™coala primară local apoi liceul Spiru Haret unde a început să scrie pentru revista Vlăstarul alături de Mircea Eliade sau Dinu Pillat. După ce obÈ›ine diploma de bacalaureat se alătură cenaclului Sburătorul, ce îi aparÈ›inea lui Eugen Lovinescu, apoi se înscrie la facultatea de drept È™i litere din cadrul Universității BucureÈ™ti. Aici obÈ›ine È™i diploma de doctorat, dar mai important, se împrieteneÈ™te cu Emanuel Neuman pe care l-a considerat cel mai apropiat om din viaÈ›a sa. În 1934 începe să publice în Revista burgheză dar È™i primul său volum "În rândul...tinerilor". CălătoreÈ™te în ElveÈ›ia È™i Austria, unde se va întâlni cu rudele comune cu ale lui Freud, apoi în FranÈ›a È™i Anglia pentru a asimila cunoÈ™tinÈ›e culturale noi. Întors în È›ară primeÈ™te funcÈ›ia de redactor È™ef la Revista FundaÈ›iilor Regale, dar fericirea durează doar un an pentru că va fi înlăturat din motive etnice de guvernul Antonescu- Sima. În 1944 se întoarce dar va fi înlăturat chiar de George Călinescu însă îÈ™i va găsi de lucru în cadrul altor publicaÈ›ii ale vremii. În 1958 va fi arestat împreună cu alÈ›i intelectuali ai țării pentru că nu a depus mărturie împotriva lui Constantin Noica. Va fi condamnat la 12 ani de muncă silnică, scoatere din drepturi È™i confiscare totală a averii. Fiind în închisoarea de la Jilava decide să se boteze iar după începe să scrie "Jurnalul fericirii" ce va avea peste 700 de pagini. În È›ară i se interzice să o publice dar cumva va ajunge la Monica Lovinescu ce locuia în Paris iar ea reuÈ™eÈ™te să îl scoată în evidență acolo. De abia în 1991 va reuÈ™i să publice volumul în România de teama Securității ce îi putea mări pedeapsa. În 1964 este eliberat iar după moartea tatălui său decide să meargă pe drumul creÈ™tinismului. MulÈ›i preoÈ›i îl vor refuza iar după mulÈ›i ani va ajunge să se aÈ™eze la Mănăstirea Rohia unde va fi bibliotecar.

După ce va aranja cele peste 20.000 de volume, va reîncepe să scrie È™i în 1983 apare "Critică la persoana întâi" la editura Dacia, ediÈ›ie urmată de cea din 2001 È™i de Polirom în 2011. 

Aici va descrie cât de liber s-a simÈ›it după ce È™i-a ales noul drum în viață È™i cum natura umană este aÈ™a de simplă dacă reuÈ™im să înÈ›elegem câteva reguli simple. De data aceasta nu va mai apela la politică ci la suflet È™i îÈ™i va critica propria viață aÈ™a cum a fost ea cu bune È™i cu rele. A ajuns o lucrare importantă apreciată de filosofii contemporani aÈ™a că vă invit să îi aflaÈ›i secretele È™i comoara culturală pe care a deÈ›inut-o până la moartea sa din 1989. Chiar È™i la înmormântare Securitatea a fost prezentă È™i a observat de aproape oamenii ce au venit să îi spună rămas bun.