Nicolae Steinhardt - Daruind vei dobandi

Nicolae Steinhardt este unul dintre cei mai controversaÈ›i scriitori pe care i-a dat România literaturii universale. Cu origini evreieÈ™ti, Steinhardt urmează È™coli prestigioase din Europa È™i obÈ›ine o diplomă de licență in drept constituÈ›ional. ViaÈ›a îl poartă în Austria, FranÈ›a È™i ElveÈ›ia, iar experienÈ›ele de aici în vor servi pentru cea mai de preÈ› operă a sa, „Jurnalul fericirii”.

Regimul comunist din tara noastră îl va urmări pretutindeni, iar soarta face ca Steinhardt să cadă pradă securității în procesul de arestare al lui Constantin Noica È™i al prietenilor acestuia. Astfel, Steinhardt va fi condamnat la închisoare, ia cei 12 ani petrecuÈ›i în spatele gratiilor vor da naÈ™tere unui geniu incomensurabil. Aici, între zidurile de la Jilava, va lua decizia de a se boteza È™i devine fratele Nicolae. După eliberare, Steinhardt decide să se călugărească È™i să îÈ™i trăiască restul vieÈ›ii la Mănăstire.

Rohia va fi Mănăstirea sa de suflet, aici vor lua naÈ™tere cele mai importante creaÈ›ii ale sale, printre care È™i opera sa de căpătâi, „Jurnalul fericirii”.

„Dăruind vei dobândi” este unul dintre cele mai recunoscute romane semnate de Nicolae Steinhardt. Cartea reuneÈ™te o serie de reflecÈ›ii filosofice ale autorului. Astfel, scriitorul adună într-un singur volum cele mai frumoase È™i sensibile cuvântări ale sale.

PublicaÈ›ii iniÈ›ial în 1992, romanul este o incursiune în tainele credinÈ›ei È™i conÈ›ine o mare doză din experienÈ›ele personale ale scriitorului. Steinhardt nu este un om oarecare, ba din contră. MăreÈ›ia s-a stabilit în puterea cuvintelor sale, în maniera prin care le transmite. Vorbele sale sunt simple, însă au întotdeauna multiple înÈ›elesuri, iar sintagmele È™i metaforele folosite sunt greu de descifrat.

Departe de a fi un jurnal, volumul este, mai degrabă, o culegere de poveÈ›e È™i învățături destinate omului simplu, pornit într-o călătorie către sine însuÈ™i. Steinhardt vorbeÈ™te astfel despre credință că fiind principalul izvor al mântuirii oamenilor, ba chiar îndeamnă tinerii să îÈ™i întoarcă faÈ›a către divinitate È™i să conÈ™tientizeze această putere supremă. Mai târziu, scriitorul face o paranteză interesantă È™i se opreÈ™te asupra marilor păcate din istoria omenirii, zăboveÈ™te asupra mărului lui Adam È™i al Evei È™i ne vorbeÈ™te despre neputinÈ›a omului în faÈ›a ispitei.

SfârÈ™itul operei este cumva o încununare a credinÈ›ei, o alegorie adusă lui Dumnezeu, o regăsire a omului cu propriul destin È™i, implicit, cu propriul spirit. Steinhardt ne vorbeÈ™te despre răutatea È™i ura dintre semenii, despre iertare È™i puterea de a depăși evenimente nefaste, despre regăsire È™i despre reîntoarcerea celor rătăciÈ›i pe calea cea dreaptă. Scriitorul nu blamează, nu caracterizează în vreun fel anume È™i nu lasă loc de interpretări.

La numai un click distanță, pe rafturile anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Dacia (2000), Dacia (1999), Polirom (2008).