Nicolae Steinhardt - Monologul polifonic

Nicolae Steinhardt s-a născut pe 29 iulie 1913 în comuna Pantelimon, într-o familie de origine evreiască. Tatăl său era inginer È™i arhitect iar în timpului Primului Război Mondial a luptat pe frontul de la Mărăști de unde a ieÈ™it rănit. Nicolae urmează È™coala locală, apoi liceul Spiru Haret din BucureÈ™ti unde a început să publice diverse articole în revista Vlăstarul. După ce obÈ›ine diploma de bacalaureat se înscrie în Cenaclul Sburătorul dar È™i la facultatea de Litere unde obÈ›ine doctoratul în 1936. Abordează pseudonimul de Anthistius iar în 1934 publică primul volum numit "În genul tinerilor" urmând apoi două volume în limba franceză. După studii călătoreÈ™te în Austria, FranÈ›a, ElveÈ›ia È™i Anglia pentru a-È™i lărgi universul cunoÈ™tinÈ›elor È™i aÈ™a află că este înrudit cu Sigmund Freud. Întors în È›ară devine redactor la Revista FundaÈ›iilor Regale însă bucuria va dura doar un pentru că din cauza guvernului va fi privat de drepturi din motive etnice. După război revine pe postul său dar È™i la Viață Românească È™i Libertatea dar, din nou vine o perioadă de privaÈ›iune È™i va fi dat afară de pe fiecare post. În 1959 este arestat împreună cu alÈ›i intelectuali ai țării cum ar fi Constantin Noica sau Alexandru Paleologu, È™i primeÈ™te 12 ani de muncă silnică, 7 de degradare civică È™i confiscarea întregii averi. În închisoarea Jilava are loc È™i botezul său creÈ™tinesc È™i tot aici începe să scrie la Jurnalul fericirii ce va avea peste 700 de pagini. BineînÈ›eles că manuscrisul ajunge la Securitate È™i este schimbat cu totul dar două dintre manuscrisele originale ajung la Monica Lovinescu È™i Virgil Ierunca la Paris. De abia în 1991 reuÈ™eÈ™te să publice varianta sa necorectată È™i va câÈ™tiga titlul de Cartea anului. După eliberare decide să se retragă la mănăstire È™i aÈ™a ajunge la Rohia. PrimeÈ™te funcÈ›ia de bibliotecar È™i are timp È™i pentru activitatea sa literară ce va fi una vastă.

Din cauza unei angine pectorale autorul îÈ™i are sfârÈ™itul pe 30 martie 1988 dar lasă în urmă o cultură vastă pe care oricine dintre noi trebuie să o citească măcar o dată.

Volumul "Monologul polifonic" apare pentru prima dată în 1991 la editura Dacia, ediÈ›ie ce va fi urmată de cea din 2003 a aceleaÈ™i edituri È™i de Editura Mănăstirii Rohia în 2012.

Avem parte de o colecÈ›ie de eseuri bazate pe literatura anilor '80, mici impresii de călătorie È™i câteva idei filosofice nonconformiste. Autorul vedea cărÈ›ile ca pe o comoară de unde puteai învăța cum să te comporÈ›i în societate È™i cum să faci față cruzimii oamenilor. Poeziile le descria ca fiind "dispoziÈ›ii de comuniune" între om È™i mediul înconjurător, mistere sau chiar semenii săi. Versurile reuÈ™eau să mărească orizonturile oricui le citea È™i bineînÈ›eles că trebuia să o facă oricine.

În impresiile de călătorie întâlnim personaje din volumele trecute, cum ar fi Manole din Jurnalul fericirii, însă acum sunt mai dezvoltate È™i ele, dar È™i relaÈ›ia cu ele. Când se plimba singur pe străzi necunoscute se simÈ›ea înstrăinat È™i începea să filosofeze de te miri ce lucruri. Poate că asta l-a determinat să scrie sute de pagini despre cum e de fapt să fi om.