Nicolae Steinhardt - Prin altii spre sine

Uneori calea spre sine este mai dificilă decât drumul către alÈ›ii. Regăsirea este unul dintre cele mai dificile momente din vieÈ›ile noastre, spunea Nicolae Steinhardt. Unul dintre cei mai cunoscuÈ›i scriitori pe care È›ara noastră i-a oferit literaturii universale, avea să îÈ™i petreacă mare parte din viață între zidurile închisorii Jilava. Mai apoi, Steinhardt renunță în mod voit la libertatea sa È™i se refugiază în Mănăstirea Rohia, unde vor lua naÈ™tere cele mai importante scrieri ale sale.

ViaÈ›a monahală se dovedeÈ™te prielnică, iar scriitorul începe să lucreze la primul său jurnal. Călătoriile de dinainte de intrarea în Mânăstire încă îi servesc drept inspiraÈ›ie, iar perlele Antichității vor fi izvoarele lucrărilor sale. Într-o perioada în care România suferea de pe urma regimului comunist, Steinhardt reuÈ™eÈ™te cumva să supravieÈ›uiască. Fiind văzut drept un pericol pentru regim, va suferi nenumărate abuzuri, ba chiar condamnarea sa va fi o modalitate prin care autoritățile vor să îl reducă la tăcere. Operele îi vor însă interzise, numele său blamat în fel È™i chip, iar Securitatea îl va urmări pretutindeni. Perioada ceauÈ™istă va fi, într-adevăr, una dintre cele grele, însă Steinhardt nu îÈ™i va condamna niciodată agresorii. În temniță sa va învăța ce înseamnă iertarea, va reuÈ™i să depășească ceea ce nu înÈ›elege È™i să accepte ceea ce îl depășeÈ™te.

Astfel, scriitorul va aÈ™terne pe hârtie cele mai de seamă gânduri ale sale È™i va reuÈ™i să impresioneze audienÈ›a, mai întâi cu „Jurnalul fericirii”, după care cu alte opere mărunte.

„Prin alÈ›ii spre tine” nu este o operă oarecare, ci o învățătură deosebită, un ghid despre umanitate È™i credință, despre puterea exterioară ca fiind cel mai important element din viaÈ›a noastră, a tuturor. Steinhardt oferă câteva exemple celebre È™i ne trimite, aÈ™adar, către Cain È™i Abel, către Adam È™i Eva ori către miturile È™i legendele Greciei antice. În accepÈ›iunea sa, oamenii au fost concepuÈ›i să trăiască simplu, iar capitalismul a înclinat cumva balanÈ›a È™i a dezechilibrat traiul simplu al cetățeanului. Am putea afirma, fără teama de a greÈ™i, că filosofia lui Steinhardt se aseamănă izbitor cu cea a marilor gânditori, deÈ™i fratele Nicolae nu a pretins un astfel de titlu.

Titlul volumului este È™i el ales cu atenÈ›ie, căci în perspectiva autorului regăsirea de sine este o luptă grea, însă poate fi câÈ™tigată numai cu ajutorul celor din jur. AÈ™adar, scriitorul ne vorbeÈ™te despre tensiunile dintre indivizi È™i despre abandonarea credinÈ›ei ca păcat capital. DeÈ™i nu judecă È™i nu blamează, Steinhardt este cumva curios È™i mâhnit pe toÈ›i cei care neagă existenta lui Dumnezeu.

Apărută în anul 1988, cartea se regăseÈ™te în numeroase ediÈ›ii în rafturile anticariatului nostru. Dintre cele mai importante, amintim: Polirom (2012), Eminescu (1988).