Nina Berberova - Trestia revoltata

Poate că numele de Nina Berberova nu va este prea cunoscut însă trebuie să È™tiÈ›i că aceasta a fost o autoare ce scria fara scrupule. S-a născut la Saint Petersburg pe 26 iulie 1901 unde a È™i locuit până la 21 de ani. Se îndrăgosteÈ™te de Vladislav Khodasevich È™i  se mută mai întâi la Berlin È™i apoi la Paris. Aici Nina a început să colaboreze cu o publicaÈ›ie rusă numită " Ultimele È™tiri" unde a publicat proză, poezie È™i recenzii de film È™i tot acum va scrie primele sale lucrări "UÈ™urarea destinului" È™i "Billancourt Fiestas".  După ce soÈ›ul său moare odată cu începerea războiului, ea se hotărăște să emigreze în America È™i devine cetățean american cu acte în regulă în 1959. Se căsătoreÈ™te cu George Kochevitsky È™i începe o carieră academică la care nu visase vreodată. Acum era profesoara de rusă la Universitatea din Yale, scriitoare serioasă È™i deja numele său nu mai era atât de comun. Ultimii doi ani până la pensionare îi va petrece la Princeton ca profesoara, apoi se va muta în oraÈ™ul unanim È™i va deceda în 1993.

Romanul "Trestia revoltată" apare pentru prima dată în limba rusă în 1988. În limba română  va fi publicat de editura Humanitas în ediÈ›iile din 1996, 2003 È™i 2006.

Avem parte de o poveste de dragoste a secolului trecut în care personajele principale sunt o tânără rusoaică ce trăieÈ™te în Paris È™i Einar, un tânăr suedez. Cei doi se cunosc în oraÈ™ul ei È™i trăiesc pe aripile vântului până ce are sa vina războiul care îi va despărÈ›i într-o clipă. Când războiul ia sfârÈ™it, ea rămâne exilată la Paris È™i începe să îi scrie lui Einar pe adresa din Stockholm, dar acestea se întorceau pentru că destinatarul nu era cunoscut. În momentul în care unchiul ei, un renumit profesor, moare, toate editurile din lume devin interesate să îi publice romanele ce au rămas doar manuscrise pe biroul său. Una dintre ele se va afla in Stockholm È™i îi va da speranÈ›a că dacă va merge acolo îÈ™i va reîntâlni iubirea vieÈ›ii sale. Destinul È›ine cu ei, se întâlnesc, doar că toate sentimentele iau o întorsătură ciudată. Einar era căsătorit de cinci ani iar toate scrisorile pe care fata i le trimitea erau respinse de soÈ›ia acestuia. Pe toată perioada È™ederii în oraÈ™, băiatul nici măcar nu a încercat să stea de vorbă cu ea, să îi explice ce s-a întâmplat sau măcar sa o respingă în față. Curând îÈ™i dă seama că doar ea mai are sentimente rămase È™i că soÈ›ia sa îl È›ine captiv într-o căsnicie nefericită doar pentru a-i face în ciudă.

Povestea se termină cu reîntâlnirea celor doi la VeneÈ›ia unde fata îÈ™i dă seama că e mai bine să îl lase să trăiască trist într-o viață de lux.