Nora Iuga - Hai sa furam pepeni

Eleonora Iuga se naÈ™te pe 4 ianuarie 1931 în familia unor bucureÈ™teni din înalta societate. La îndemnele părinÈ›ilor ajunge la un liceu de prestigiu, apoi urmează facultatea de Litere, secÈ›ia germană, din cadrul Universității din BucureÈ™ti. Prima sa meserie va fi cea de profesoară, dar că va dura doar un an, urmând apoi să profeseze la Biblioteca NaÈ›ională de Stat ca bibliografă. După ce va pleca È™i de aici, va publica primul său volum de poezii în 1968 sub numele de Nora Iuga, "Vina nu e a mea" È™i va începe să fie recunoscută ca o nouă scriitoare. Din 1971 va deveni membră a Uniunii Scriitorilor, unde va fi È™i secretară È™i i se vor acorda două premii de merit, apoi va scrie pentru ziarele germane Neuer Weg È™i Volk unde Kultur. Din 1985 deja va fi recunoscută ca fiind profesionistă È™i va începe să È›ină prelegeri È™i cursuri în străinătate È™i de asemenea să traducă din È™i în limbile germană È™i suedeză faimoÈ™ii scriitori ai vremii.

Nora are È™i un blog online pentru care este recunoscută ca cea mai în vârstă bloggeriță È™i o revistă video-audio ce apare trimestrial.

Romanul "Hai să furăm pepeni" a fost publicat pentru prima dată de către editura Polirom în anul 2009, urmând să apară în 2015 o reeditare  a aceleiaÈ™i edituri, pe care bineînÈ›eles că o găsiÈ›i pe site-ul nostru.

Titlul nu pare să trezească prea mare admiraÈ›ie in randul cititorilor, mai ales că Nora ne-a obiÈ™nuit cu metafore È™i cuvinte greu de înÈ›eles. De data aceasta ea expune o problemă destul de sensibilă a vremii trecute dar È™i viitoare printr-un limbaj neobiÈ™nuit nouă. Totul începe de la un caz ce a fost mediatizat cu ani în urmă ce avea în prim plan o fată de 11 ani de etnie romă ce era însărcinată în 6 săptămâni, în urma violului comis de unchiul său. Asta i-a deschis o veche rană de pe suflet autoarei pentru că în vremea comunismului a trebuit să comită un avort ilegal ceea ce a fost o experiență de coÈ™mar. În timp ce ne plimbă printr-un carusel de amintiri, explorează sexualitatea de ieri È™i de azi È™i doreÈ™te să sublinieze că în mod clar fetiÈ›ele nu mai sunt ce erau odată. Poate o consideraÈ›i imorală dar are dreptate, cel puÈ›in în sinea sa, pentru că atunci când fapta se comite, nu există nici un motiv de bucurie. E dificil să credem că astfel de copii vor ajunge să se vindece vreodată de traumele trăite, È™i e È™i mai dificil să credem că faptaÈ™ii se vor vindeca vreodată de boala pe care o au. Cu cuvinte dure, uneori vulgare sau fraze ce nu È›i le poÈ›i scoate din cap săptămâni întregi, de data aceasta autoarea a reuÈ™it să dovedească că poate adopta È™i un stil grotesc demn de vremurile pe care le trăim.