Nora Iuga - Sapunul lui Leopold Bloom

Nora Iuga se naÈ™te pe 4 ianuarie 1931 la BucureÈ™ti într-o familie de intelectuali ce au ajutat-o să ajungă pe culmile inteligenÈ›ei. A urmat un liceu de prestigiu, apoi a obÈ›inut licenÈ›a la facultatea de filologie pe secÈ›ia de germană. Lucrează ca profesoara timp de doar un an, pentru că decide că ar fi mai bine să fie bibliografă la Biblioteca Centrală È™i redactor la editura Enciclopedică. Din 1977 devine ziaristă pentru două ziare germane È™i asta va dura timp de 9 ani.

TotuÈ™i, cei mai mulÈ›i dintre noi o cunoaÈ™tem ca fiind scriitoare, aÈ™a că haideÈ›i să vedem cum a inceput totul. În 1968 publică prima lucrare "Vina nu e a mea", un volum de poezii ce a luat viaÈ›a datorită tatălui său ce cânta la pian. SimÈ›ind vibraÈ›ia notelor, a decis că trebuie să le dea viață È™i să aÈ™terne pe hârtie cuvinte frumoase ce armonizează auzul. Nu durează mult până va fi considerata o scriitoare profesionistă iar din 2000 va prelua funcÈ›ia de secretară în cadrul Uniunii Scriitorilor. De asemenea a fost È™i traducătoare de limba germană È™i suedeză încă din 1979 până în 2014.

Printre cele mai cunoscute opere se numără: FetiÈ›a cu o mie de riduri, Hai să furam pepeni sau Sexagenarea È™i tânărul, ce au avut un puternic impact în literatura românească. Ar trebui să vă menÈ›ionez È™i câteva dintre premiile cu care a fost distinsă pentru că nu sunt puÈ›ine, iar printre ele se află Premiul Friedrich Gundolf, Premiul Gheorghe Crăciun È™i Premiul de Excelență al Revistei Poesis.

Romanul "Săpunul lui Leopold Bloom" a fost publicat pentru prima dată de către editura Cartea Românească în 1993 È™i în acelaÈ™i an a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor. Urmează apoi ediÈ›ia din 2007 oferită de Polirom È™i bineînÈ›eles ediÈ›iile în limba germană.

Povestea a fost scrisă între 1986 È™i 1989 iar motivul pentru care nu a fost publicată atunci este unul evident. Ca să vă formaÈ›i o idee principală încă de la început, avem de a face cu un fel de jurnal ce povesteÈ™te deschis viaÈ›a autoarei dar cu un alt nume È™i înfățiÈ™are. De-a lung paginilor avem parte de plângeri adresate soÈ›ului său, poetul George Almosino, fiindcă e prea închis È™i antisocial, dar bineînÈ›eles sub o formă discretă È™i amiabilă. Trebuie să fiÈ›i în permanență atenÈ›i la ceea ce citiÈ›i pentru că deseori diferenÈ›a dintre trecut È™i prezent nu este marcată cu nimic iar daca nu È™ti unde te situezi, trebuie să reciteÈ™ti ultimele pagini. Trebuie doar să ai răbdare, atunci când vei ajunge să descoperi secretele È™i tainele unei familii, nu îÈ›i va mai părea rău că te-ai chinuit puÈ›in.