Octavian Goga - Cantece fara tara

Octavian Goga, născut la 1 aprilie 1881, la Rășinari, a fost un cunoscut poet român, politician de extremă dreapta, fascist È™i antisemit, fiind cel de-al 37-lea prim-ministru al României.

Debutează în ziarul Tribuna cu poezia "Atunci È™i acum", semnata "Tavi". În 1920, devine membru al Academiei Române, discursul de recepÈ›ie aparÈ›inându-i lui CoÈ™buc. În anul 1924, Octavian Goga primeÈ™te "Premiul NaÈ›ional de Poezie" È™i Premiul Mihail Sadoveanu pentru Proză.

În poezia "Fără È›ară", publicată pentru prima oară în anul 1916 în volumul de versuri "Cântece fără È›ară", avem de-a face cu o tematică de tip patriotic, ce reflectă viziunea autorului asupra destinului poporului român. Aceasta este formată din cinci strofe, fiecare a câte opt versuri, fiind organizate în două secvenÈ›e poetice. Prima secvență este formată din strofele I-IV, cea de-a doua fiind reprezentată de ultima strofă.

"Fără È›ară", scrisă în spiritul traditionalismului, abordează tema patriotică, alături de trecerea ireversibilă a timpului, precum È™i de spiritualizarea lumii satului. Este de remarcat È™i faptul că poezia lui Goga valorifică elemente formale È™i de conÈ›inut specifice esteticii tradiÈ›ionaliste. Manifestat în perioada interbelică, tradiÈ›ionalismul este o orientare literară a literaturii române către folclor È™i etnografie, cuprinzând trei curente, înrudite prin apropierea de tradiÈ›ia rurală, È™i anume: sămănătorismul, poporanismul È™i gândirismul. Sămănătorismul, curent ideologic È™i literar, a fost constituit la începutul secolului al XX-lea în jurul revistei Sămănătorul, la apariÈ›ia sa contribuind È™i interesul crescând care s-a manifestat în acea perioadă față de problema țărănească. La 2 decembrie 1901 apare la BucureÈ™ti primul număr al revistei, sub conducerea lui George CoÈ™buc È™i a lui Alexandru Vlahuță. Poporanismul, miÈ™care politică-ideologică de inspiraÈ›ie rusească, a fost întemeiat în anul 1890 de avocatul Constantin Stere, în spiritul curentelor tradiÈ›ionaliste. Poporanismul a venit ca o manifestare reacÈ›ionară contra dezvoltării capitalismului în România. Gândirismul, curent ideologic È™i filosofic, s-a format în România la începutul primelor decenii ale secolului al XX-lea, în jurul revistei Gândirea, de la care îÈ™i trage È™i numele. La început, orientarea acestui curent a fost, atât la Cluj, cât È™i la BucureÈ™ti, spre avangarda artistică românească, ulterior, după venirea în redacÈ›ie a lui Nechifor Crainic, orientarea culturală È™i ideologică a revistei "a curs" majoritar înspre tradiÈ›ionalism, spre curente literare al ortodoxismului È™i al autohtonismului.

TradiÈ›ionalismul se concentrează pe conservarea valorilor autohtone È™i se caracterizează prin conservatorism, care-l îndreaptă spre clasicitate, preÈ›uirea moÈ™tenirii culturale, a folclorului È™i a culturilor vechi. Din punct de vedere tematic, poezia "Fără È›ară" dezvoltă o direcÈ›ie specifică liricii tradiÈ›ionaliste - atitudinea paseistă. Astfel, versul - "C-am rătăcit să v-aduc vouă/PoveÈ™tile din È›ara mea" -  devenind pretext al călătoriei în timp, pentru recuperarea vârstei paradisiace. Pe lângă aceste lucruri, întoarcerea spre trecut se realizează prin prezenÈ›a unor termeni ce compun câmpul semantic

PrezenÈ›a unor termeni ce compun câmpul semantic, precum: "È›ară", "satul meu din deal", "al văduvelor din ardeal", "poveÈ™tile din È›ara mea"; realizează întoarcerea spre trecut; în acelaÈ™i timp, personificarea - "eu sunt oftatul care plânge" denotând suferinÈ›a absolută a eului.

Volumul "Cântece fără È›ară", în care este inclusă poezia "Fără È›ară" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Editura pentru Literatură (1969), Editura pentru Literatură (1965), Minerva (1970), Librăriei Scoalelor C. Sfetea (1916) È™i Helicon (1994).