Octavian Paler - Apararea lui Galilei

Octavian Paler s-a născut la 2 iulie 1926 în comuna Lisa din BraÈ™ov. Cu toate că a ajuns să fie cunoscut pentru bogata sa cultură, acesta provenea dintr-o familie destul de săracă. În scrierile sale chiar menÈ›ionează că atunci când era mic, el nu avea jucării È™i singurul lucru care îl făcea fericit era obrazul tatălui său. După terminarea războiului a decis că trebuie să facă o schimbare în viaÈ›a sa banală aÈ™a că a început simultan cursurile Facultății de Litere, Filosofie È™i pe cele ale Facultății de Drept din BucureÈ™ti.  După terminarea lor a ajuns PreÈ™edinte al Consiliului ZiariÈ™tilor È™i Redactor-È™ef al cotidianului central România Liberă. După ce a tot publicat versuri în revista Luceafărul se decide ca în 1970 să publice volumul de debut, „Umbra cuvintelor” care îl va lansa în faÈ›a criticilor È™i a partidului. Urmează volume de filozofie È™i memorialistică cum ar fi ” Scrisori imaginare”, ”ViaÈ›a ca o coridă” sau ”Aventuri solitare” care alături de celelalte zeci de volume i-au creat o imagine greu de uitat.

Cartea filosofico-politică ”Apărarea lui Galilei” a apărut în 1978 la editura Cartea Românească. Pe site-ul nostru poÈ›i găsi de asemenea È™i următoarele ediÈ›ii: editura Albatros, 1997 È™i editura Polirom 2009 È™i 2013.

Pentru a înÈ›elege ce se întâmplă în rândurile lui Paler, trebuie mai întâi să ne facem o idee despre cum a început să le scrie. AÈ™adar, în 1978 autorul era membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, asta după ce îndeplinise È™i alte funcÈ›ii politice în stat. În acea vreme cenzura era cel mai mare stres al artiÈ™tilor aÈ™a că s-a gândit să se opună. Cartea a fost È™i încă este un protest puternic dar subtil împotriva totalitarismului, dar sub formă de dialog cu Galileo Galilei. Cuvintele lui nu sunt doar o critică împotriva unui sistem asupritor ci È™i motive ale unui om care adoră viaÈ›a È™i luptă împotriva inchiziÈ›iei. Cercetarea acesteia este transparentă însă dincolo de ea întâlnim È™i mici pasaje despre teroarea creată de Securitate. O teroare colectivă care a atacat minÈ›ile oamenilor È™i a lăsat o pată neagră în sufletul lor. Era de ajuns să te facă să îÈ›i fie frică să spui ceea ce gândeÈ™ti pentru ca mai târziu să spui ceea ce ei voiau să audă. Dacă fără să vrei făceai contrariul, ajungeai să ai unghiile smulse È™i sufletul mutilat, doar pentru că voiai să fii liber. De asemenea, trebuia să ai o slujbă. Că vindeai la un magazin la colÈ›ul străzii, că erai cercetător sau scriitor, trebuia să ajuÈ›i economia țării oriÈ™icum. Idealul lor era să arate că noi, ca popor, avem acelaÈ™i È›el-înÈ›elepciunea, È™i să dovedim celorlalÈ›i că pe măsură ce oamenii muncesc, tortura scade iar întemnițările tind spre zero.

Important este È™i de ce a ales să poarte acest dialog cu Galileo Galilei. Acesta a fost un înÈ›elept al vremii sale, un geniu, care atunci când a demonstrat că Pământul se miÈ™că, inchiziÈ›ia a fost profund atacată. Astfel a ajuns arestat într-un fel de exil unde era liber să se plimbe când È™i cum vrea însă doar într-un numit perimetru È™i fără vizitatori. Acolo È™i-a trăit ultimele clipe, È™i aÈ™a credea È™i Octavian Paler că i se sfârÈ™i destinul.