Octavian Simu s-a născut pe 10 iunie 1935 în satul sucevean IliÈ™eÈ™ti. Provenea dintr-o familie de clasă medie È™i aÈ™a se face că ajunge să urmeze Facultatea de Medicină din IaÈ™i. Profesează câÈ›iva ani în zona Moldovei iar din 1961 se mută la BucureÈ™ti È™i se înscrie la Universitatea Populară pentru a învăța limba japoneză. Începe să scrie iar printre cele mai importante lucrări sunt Pecetea dragonului, Șamanismul- călătorie între două lumi sau BalanÈ›a cu umbre.
Cartea "CivilizaÈ›ia japoneză tradiÈ›ională" a apărut pentru prima dată la editura ȘtiinÈ›ifică È™i Enciclopedică în 1984. De-a lungul anilor cartea a fost reeditată în ediÈ›ii precum cea oferită de Saeculum în 2004 sau Herald în 2011.
Dacă vreodată aÈ›i vrut să aflaÈ›i cum trăiau japonezii odinioară È™i cum poporul lor era plin de cultură, tradiÈ›ii È™i obiceiuri, atunci aÈ›i ajuns în locul potrivit. Cartea pare un basm pe capitole, aÈ™a de frumos ne povesteÈ™te autorul trecutul lor. Cele mai importante lucruri pentru ei erau migala, ordinea È™i străduinÈ›a iar sărbătorile, denumite matsuri, sunt de fapt un fel de a fi. De exemplu, Anul Nou a început să se sărbătorească de abia după cel de Al Doilea Război Mondial iar pregătirile încep cu 2 ianuarie. Oamenii îÈ™i curăță casele, se aprovizionează, pentru că timp de o săptămână totul este închis, È™i îÈ™i decorează casele. Totul este colorat, maiestuos iar templele atârnă 108 clopote la porÈ›ile lor. Următoarea sărbătoare importantă este cea a fetiÈ›elor pe 3 martie. Denumirea ei este Hinamatsuri È™i în traducere liberă înseamnă "Sărbătoarea păpuÈ™ilor" iar oamenii cumpără atatea seturi de păpuÈ™i câte fetiÈ›e sunt în casă. EchinocÈ›iul de primăvară este considerat sărbătoarea strămoÈ™ilor imperiali aÈ™a că locuitorii Japoniei merg la cimitir pentru a comemora trecerea în neființă a rudelor lor. Spiritul Chanoyu este È™i el prezent în cultura Țării Soarelui Răsare. Este vorba despre spiritul ceaiului È™i milioane de oameni îÈ™i iau o pauză de viaÈ›a cotidiană pentru a face sau a bea ceai. Pe 7 iulie este Sărbătoarea Stelelor, provenită dintr-o legendă veche ce portretiza doi îndrăgostiÈ›i ce personificau o prinÈ›esă È™i un pastor. Ei erau fericiÈ›i doar o dată pe an pentru că în rest îi despărÈ›ea Râul Căii Lactee.
Tezaurul lor a ajuns de renume mondial datorită atenÈ›iei sporite pentru ceea ce practicau strămoÈ™ii lor. Respectul față de natură este cultivat de secole È™i chiar È™i astăzi sărbătoresc anumite momente, cum ar fi înflorirea cireÈ™ilor.