Olimpian Ungherea - Pretul tacerii

Olimpian Ungherea se naÈ™te pe 1 iulie 1937 în comuna Jugureni din Prahova. A obÈ›inut licenÈ›a în ȘtiinÈ›e juridice, apoi masterul în Criminologie, iar asta a fost ca un vis împlinit pentru el. Urmează apoi cariera de ziarist È™i redactor pentru revista Pentru Patrie a Ministerului de Interne, astfel cerândui-se colaborarea pentru numeroase alte redacÈ›ii. În 1976 are loc È™i debutul în literatură cu opera "Bătrâna domniÈ™oară n-are alibi" care i-au adus mii de cititori. Făcând parte din lumea secretă a crimelor, acesta s-a inspirat întotdeauna din fapte reale, cazuri la care a lucrat sau poveÈ™ti auzite de la colegii săi. În 1999 decide să devină mason È™i intră în gruparea MeÈ™terul Manole, iar în 2005 devine redactor È™ef la Institutului pentru Studii si Cercetari Masonice.

Printre cele mai cunoscute cărÈ›i se numără: Clubul cocoÈ™aÈ›ilor, Pădurea cu plopi argintii È™i Puterea magică a cuvântului.

Lucrarea "PreÈ›ul tăcerii" a fost publicată pentru prima dată de către editura Phobos în anul 2002, ediÈ›ie ce o puteÈ›i găsi pe site-ul nostru cu sau fără autograf.

E lucru mare când un comisar începe să se confeseze cu privire la ceea ce a făcut. De această dată Andrei Zavera va fi cel ce va încălca normele È™i ne va vorbi pe È™leau despre ceea ce se întâmplă în BucureÈ™ti. Lumea era o junglă în care sângele È™i cadavrele deja deveniseră ceva normal. Regula era: furăm sau vom fi furaÈ›i, aÈ™a că fiecare se descurca cum putea. Jocurile politice nu lipseau nici ele din peisaj, mai ales că în acea vreme casele È™i pământurile erau ale lor. SperanÈ›a era singurul fir de ață de care se mai puteau agăța romanii era faptul că într-o bună zi totul va fi bine. Secara avea 40 de ani, avea răbdarea unui melc È™i inteligenÈ›a unui geniu, era grăsuÈ› dar bine aÈ™ezat È™i nu lăsa nici un caz nerezolvat. Mersese È™i prin mahalale È™i prin zonele de lux, însă cel mai important pentru el era să ajute nevoiaÈ™ii măcar atât cât putea È™i el. Confesiunile sale nu sunt doar niÈ™te cazuri pe care le povesteÈ™te, ci niÈ™te pilde pe care toată lumea mică sau mare trebuie să le citească.