Oliver Sacks - Recunostinta

Oliver Sacks a fost unul dintre cei mai prolifici neurologi britanici ai secolului al XX-lea. Încă din adolescență a devenit pasionat de medicină, astfel că a obÈ›inut diploma de masterat la Oxford È™i pe cea de doctorat la Universitatea din California. A început să lucreze ca neurolog clinician È™i cercetător la Colegiul de Medicina Albert Einstein È™i a fost un mare admirator al terapiei alternative, adică prin muzică sau cu cai. A studiat în special autismul È™i Sindromul Tourette È™i a reuÈ™it să vindece pacienÈ›ii ce îi călcau pragul însă el nu era vindecat. Se lupta cu depresia È™i cu abuzul de substanÈ›e È™i greu i-a fost să renunÈ›e la dependenÈ›ele sale. Chiar È™i aÈ™a a reuÈ™it să scrie cărÈ›i precum "Omul care îÈ™i confundă soÈ›ia cu o pălărie" sau "Unchiul Tungsten" ce pun în valoare toate cunoÈ™tinÈ›ele sale.

În ultimele luni de viață, Sacks a decis să îÈ™i mai aÈ™terne o dată gândurile pe foaie È™i să ne uimească cu eseele din "RecunoÈ™tință". Aceasta a apărut în 2015 iar în România la editura Humanitas în 2017 È™i 2021.

Primul dintre esee este intitulat "Mercur" È™i analizează viaÈ›a scriitorului Henry Miller. Acesta È™i-a dat seama cât de frumoasă este viaÈ›a abia la 80 de ani. Pe la 40 era să îÈ™i aibă sfârÈ™itul într-un fiord norvegian È™i ajuns la bătrâneÈ›e a realizat că totul a fost un dans între viață È™i moarte. Cu multe probleme medicale, neputând să mai facă nimic nou, îÈ™i spunea propriei persoane cât de recunoscător este că a făcut tot ce È™i-a dorit, chiar dacă nu a învățat limbi străine È™i nu a reuÈ™it să scape de timiditatea prezentă încă din copilărie.

În "Propria viață" ne afundăm în gândurile autorului din perioada când a aflat că are cancer terminal. Cu doar câteva luni de trăit se întreba ce să mai facă. A decis să ducă totul la cote maxime, să fie productiv, rezultat fiind chiar această carte, să fie profund È™i să îÈ™i îmbogățească cunoÈ™tinÈ›ele cât mai mult. ÎÈ™i vedea viaÈ›a ca o serie de peisaje, ca un film, iar fiecare moment cheie îl făcea să îÈ™i dorească È™i mai mult să mai aibă parte măcar de unul. A eliminat din rutina zilnică lucrurile ce îl făceau să piardă timp, cum ar fi televizorul, È™i a început să iasă afară È™i să privească lumea cu alÈ›i ochi.

"Tabelul meu periodic" pot spune că este cel mai trist dintre toate. În speranÈ›a că va reuÈ™i să doboare boala sa, a început să caute în tabelul periodic al lui Mendeleev tot felul de combinaÈ›ii de elemente ce l-ar putea ajuta. Din păcate nici una nu a fost cu succes, È™i tristeÈ›ea că a pierdut atâta timp căutând în loc să de bucure de viață a fost cruntă.

"Sabat" este o mulÈ›umire pentru tot ceea ce a reuÈ™it să facă vreodată. A vindecat mii de oameni, a ajutat cât a putut, s-a luptat cu propriile greutăți dar a reuÈ™it să zâmbească, iar după atâÈ›ia ani în sfârÈ™it a reuÈ™it să se odihnească.