Omar Khayyam - Catrene

Omar Khayyam s-a născut pe 18 mai 1048 la Nishapur, Persia, sub numele de Abu'l Fath Omar ibn Ibrahim al-Khayyam. În copilărie a studiat atent religia cu cel mai bun profesor al regiunii, apoi a început cu È™tiinÈ›e precum matematica È™i astronomia. La 20 de ani a călătorit în Bukhara unde a frecventat adesea renumita bibliotecă din Arca unde a citit diverse manuscrise ce l-au ajutat în scrierea faimosului tratat despre algebră din 1070. Toată silinÈ›a i-a fost răsplătită pentru că marele vizir l-a însărcinat să conducă un grup de oameni de È™tiință pentru a revizui calendarul persan. Astfel, în 1079 a reuÈ™it să măsoare lungimea anului cu o acurateÈ›e uluitoare, mai puÈ›in de o microsecundă. După ce oamenii săi de încredere au murit, Omar a plecat într-un pelerinaj la Mecca pentru a răspândi credinÈ›a ortodoxă. Noul sultan l-a invitat să lucreze ca astrolog la curtea sa dar asta nu a durat prea mult pentru că autorul a început să aibă probleme de sănătate È™i a trebuit să se întoarcă la Nishapur. Autorul moare pe 4 decembrie 1131 È™i va fi înmormântat la ceea ce este cunoscut astăzi ca Mausoleul lui Omar Khayyam.

Implicarea sa în lumea literară nu a fost deloc recunoscută la momentul respectiv. Autorul a publicat volumul ”Catrene” sau ”Rabaiyat” ce a fost republicat de Edward FitzGerald în 1859. În limba română au apărut numeroase ediÈ›ii, cele mai importante fiind: editura Helicon, 1992; editura Albatros, 1974 È™i editura Tineretului din 1969.

Este o operă destul de greu de citit pentru că simbolismul său este greu interpretabil iar tema poemelor nu este prea evidentă. Am putea spune că tema principală ar fi ”Carpe diem” pentru că multe versuri fac referire la această sintagmă dar È™i băutura. Adesea avem parte de referinÈ›e precum ”Cupă”, ”pahar” sau ”vin” însă cel mai bine se prezintă în secvenÈ›a în care se desparte de raÈ›iune: ”Din tot ceea ce ar trebui să-È™i pese să înÈ›eleagă, eu/ Nu am fost niciodată adânc în nimic altceva decât- Vin.” Totul începe cu o voce ce îl invită la rugăciune È™i se termină cu eÈ™ecul firesc al fiinÈ›ei umane. DiferenÈ›a dintre creÈ™tinism È™i islamism este profund dar È™i metaforic discutată iar trimiterile către Biblie sau Coran nu lipsesc deloc. Chiar È™i capitolul despre vin, este privit ca o minune făcută de Iisus Hristos. Autorul susÈ›ine că oamenii nu ar trebui să lupte împotriva voinÈ›ei lor nici măcar pentru o pâine, pentru că asta ar însemna că nu mergem pe drumul corect. Pe de altă parte, el mergând pe drumul cel bun È™i făcând tot ceea ce a vrut o viță întreagă, nu a reuÈ™it să ajungă la standardele propuse, ci să fie un simplu beÈ›iv ce îÈ™i etalează problemele străinilor.