Onisifor Ghibu - Din istoria literaturii didactice romanesti

„Din istoria literaturii didactice româneÈ™ti” semnată de Onisifor Ghibu este un studiu de istorie literară È™i pedagogică, care aduce o privire amplă asupra dezvoltării literaturii didactice în spaÈ›iul naÈ›ional. Textul are o valoare majoră atât din punct de vedere istoric, cât È™i educaÈ›ional, fiind un demers riguros È™i bine documentat. Cartea va fi utilizată drept material de studiu în mai multe centre universitare din È›ară È™i tradusă ulterior în mai multe limbi străine.

Ghibu îÈ™i propune să realizeze o cercetare istorică a literaturii didactice româneÈ™ti, cu scopul de a evidenÈ›ia importanÈ›a acesteia în dezvoltarea culturii È™i educaÈ›iei din È›ara noastră. El defineÈ™te literatura didactică drept un instrument esenÈ›ial în formarea spirituală a poporului român. De asemenea, el vorbeÈ™te despre influenÈ›ele culturale europene care È™i-au pus amprenta pe societatea noastră, dar È™i pe scriitorii.

Subiectul tratat nu este numai unul literar, ci È™i naÈ›ional-pedagogic, vizând dezvoltarea conÈ™tiinÈ›ei culturale È™i unității naÈ›ionale.

Ghibu identifică secolele XVII–XVIII ca fiind perioadele în care apar primele forme de literatură didactică românească. Acestea erau dominate de traduceri din limba slavonă sau greacă È™i aveau un caracter mai ales religios È™i moralizator. În Transilvania, literatura didactică capătă un caracter mai laic È™i progresist, sub influenÈ›a iluminismului. El ne vorbeÈ™te despre capacitatea dascălilor de a se alinia cu noile norme È™i valori È™i de a insufla copiilor informaÈ›ii noi. În È™colile veacului sunt nenumărate studii care vizează literatura transilvăneană, iar impactul acestora se va vedea peste ani.

Școlile confesionale (în special cele greco-catolice) au jucat un rol important în promovarea culturii È™i în formarea profesorilor. Apar primele manuale didactice moderne, iar scrierea acestora devine o activitate conÈ™tientă, organizată cu grijă. Se dezvoltă o programă È™colară È™i se pun bazele învățământului de masă.

Lucrarea subliniază ideea că literatura didactică românească nu trebuie văzută doar ca un instrument de învățare, ci ca un act de cultură È™i formare a unei identități naÈ›ionale. Ea arată evoluÈ›ia conÈ™tiinÈ›ei colective È™i a identității româneÈ™ti. EducaÈ›ia este un pilon important al devenirii unui popor, iar literatura didactică este una dintre cele mai valoroase expresii ale acestui proces.

Cartea este plină de fel È™i fel de trimiteri către istorie È™i cultură, dar È™i spre autori importanÈ›i din literatura veche. Într-o pledoarie extraordinară, autorul ne determină să vedem cum ne influenÈ›ează educaÈ›ia simplă din È™colile transilvănene. Ideile È™i ideologiile formate în acele veacuri vor dăinui în mai multe scrieri, chiar È™i astăzi, în epoca modernă.

Istoria vecului va influenÈ›a enorm literatura. E drept, în acele secole, erau puÈ›ini aceia care se remarcau în materie de literatură sau alte È™tiinÈ›e filologice. Autorul chiar vrea să sublinieze cum au fost românii influenÈ›aÈ›i de francezi, italieni È™i greci, de-a lungul vremurilor. Îbtr-o perioadă în care internetul lipsea, sursele de inspiraÈ›ie reale nu erau chiar la îndemâna oricui, cu atât mai puÈ›in pentru o cercetare.

Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, cartea poate fi găsită în mai multe ediÈ›ii: Editura Didactică È™i Pedagocică (1975), Semne (1998).