Fabrica mortii

Cartea "Fabrica morÈ›ii" a apărut pentru prima dată în limba cehă în 1947. În limba română apare în 1963 la editura Politică, ediÈ›ie ce va fi urmată de Geminii în 1992.
Ota Kraus s-a născut pe 7 septembrie 1909 într-un mic orășel austriac. Familia sa era de origine evreiască È™i avea o fermă  iar el trebuia să înveÈ›e cum să fie mecanic. Înainte de toate a trebuit să facă stagiul militar, ceea ce e bine pentru că a primit un loc de muncă în Praga însă a preferat să devină directorul magazinului celui ce s-a jucat cu undele radio pentru a prinde trupele Gestapo, Eduard Fusek. Pe 15 martie 1939 începe războiul iar cei doi se implică în rezistenÈ›a antinazistă. Nu aveau cum să scape, Fusek a reuÈ™it să fenteze doar pentru moment dar Kraus a fost arestat pentru că distribuia o revistă ce părea că are piese de radio în ea. Drumul a fost unul lung, prima dată a ajuns Pankrac, apoi la Hamburg È™i în diferite lagăre până ce a ajuns la Auschwitz în 1942. Avea numărul 73046 È™i stătea la B II D împreună cu Erik Schoen-Kulka. Descrierile amănunÈ›ite ale lui Kraus îÈ›i vor ridica fiori, nu e deloc uÈ™or să îÈ›i reaminteÈ™ti iadul. Când au ajuns acolo È™i-au spus că trebuie să evadeze aÈ™a că au făcut un plac de atac. Au obÈ›inut permisul de lăcătuÈ™ È™i astfel puteau trece liberi pe oriunde, însă partea proastă este că au văzut toate ororile de acolo. Tot ceea ce vedeau notau È™i trimiteau prin scrisori soÈ›iei lui Ota, iar cele notate le vom discuta È™i noi.
La Auschwitz erau 39 de lagăre despărÈ›ite în 3 secÈ›ii: Auschwitz I unde era sediul administrativ, Birkenau unde erau camerele de gazare È™i Buna ce era folosit în scopul exploatării petrolului. Existau lagăre de femei È™i de bărbaÈ›i, doar că la un moment dat nu s-a mai È›inut cont fiindcă oricum înghesuiau 150 de oameni într-o cameră cam cât o sufragerie. Nu vreau să vă povestesc mai departe pentru că este horror, È™i marea problemă este că aceste lucruri au fost trăite de sute de mii de oameni.
Ota a reuÈ™it să scape È™i s-a întors acasă unde a devenit angajat al presei naÈ›ionale Cehoslovace È™i a scris sute de articole despre război È™i holocaust. A vizitat locul terorii 40 de ani mai târziu în semn de răzbunare È™i a scris amintiri ce au fost reprimate È™i a ajuns un erou naÈ›ional. Din păcate la începutul anilor 2000 Alzheimerul a pus stăpânire pe el iar un an mai târziu s-a stins din viață.

sus