Ovid Densusianu - Istoria limbii romane

Lucrarea “Istoria limbii române”, “Histoire de la langue Roumaine”, în limba franceză, de Ovid DensuÈ™ianu, a apărut în anul 1901, la editura Ernest Leroux, din Paris, FranÈ›a, fiind prima lucrare de referință realizată de autor, scrisă în perioada în care acesta a studiat la Paris, astfel că o istorie completă a limbii române, până în secolul al XVI-lea, a fost scoasă în relief È™i pentru literatura franceză, acest lucru fiind poate unul dintre cele mai remarcabile aspecte, atinse doar de alÈ›i literaÈ›i importanÈ›i, ca Dimitrie Cantemir sau Alecu Russo.

Având în vedere influenÈ›ele care l-au ghidat înspre limbă È™i literatură, pe marele istoric român, acesta a avut un răgaz de inspiraÈ›ie marcantă, căci Alexandru Philippide, a fost cel care a scris o istorie a limbii române înainte de acesta, fiind ca un predecesor în schiÈ›area elementelor marcante ce È›in de istorie a limbii È™i a gramaticii româneÈ™ti.

Printre alte edituri care au publicat lucrarea, putem aminti de editura ȘtiinÈ›ifică, 1961, în două volume cartonate, cu supracopertă sau editura Tipo Moldova, IaÈ™i, 2010, în două volume broÈ™ate.

Ovid Aron DensuÈ™ianu, s-a născut la data de 29 decembrie 1873, în FăgăraÈ™, judeÈ›ul BraÈ™ov, fiind un marcant filolog, lingvist, poet È™i istoric literar, unul dintre cei mai de seamă lingviÈ™ti europeni ai secolului al XX-lea.

Ovid, creÈ™te în localitatea natală, având parte de o educaÈ›ie marcantă din partea tatălui său, profesor, fiind atras încă de mic, înspre latura artistică È™i scriitoricească.

Din anul 1880, până în anul 1890, Ovid studiază la mai multe instituÈ›ii È™colare din BraÈ™ov sau IaÈ™i, terminând liceul în capitala Moldovei, în anul 1890.

Din acelaÈ™i an, 1890, studiază la “Universitatea din IaÈ™i”, din cadrul “Facultății de Litere”, finalizând cursurile de licență “magna cum laude”.

Din anul 1893, este numit profesor în FocÈ™ani, însă, mai târziu, alege să îÈ™i continue studiile în Europa, în Germania È™i FranÈ›a, una dintre cele mai importante lucrări despre limba română, fiind scrisă în limba lui Molière.

Printre cele mai de seamă lucrări ale autorului, putem aminti de “Graiul din Èšara HaÈ›egului”, 1915, “Flori alese din cântecele poporului”, 1920, “ViaÈ›a păstorească în poezia noastră populară”, 1922, 1923 sau “Raze peste lespezi”, 1924.

Lucrarea “Istoria limbii române” de Ovid DensuÈ™ianu reprezintă o altă perspectivă scrisă de către un istoric literar, totul îndreptat înspre definitivarea unui punct comun pentru ideea de limbă română, din cele mai vechi timpuri È™i până astăzi, acesta având o altă perspectivă asupra ideei de limbă, limbaj, vorbind aici despre elemente relativ diferite, însă, care duc în aceaÈ™i arie de activitate, ce nu poate fi ocolită, lexicul, limba, limbajul, fonetica È™i morfologia, fiind lucrurile comune care au persistat de la o lucrare la alta.

Ovid DensuÈ™ianu vorbeÈ™te în primul volum al acestei vaste lucrări, despre elementul autohton È™i despre ideea de limbă È™i limbaj, scos la iveală pe un spaÈ›iu geografic delimitat, vorbind aici despre peninsula balcanică, cea care îngemănează mai multe dialecte È™i mai multe limbi È™i limbaje, astfel că, acesta reuÈ™eÈ™te să aÈ™eze pe un platou vast, mai multe influenÈ›e, cu care ideea de limbă românească, a reuÈ™it să dăiunuiască, o parte dintre cuvintele rămase în vocabularul românesc, fiind È™i astăzi regăsite în limbajul de zi cu zi.

Cele 9 capitole prezente în acest volum, prezintă o imagine de ansamblu asupra ideei de romanizare în spaÈ›iul balcanic, precum È™i o scoatere în evidență a elementului autohton, care fac limba noastră atât de diferită È™i deosebită, față de altele, asemănătoare.

Mai departe, autorul vorbeÈ™te despre elementul latin din limbă È™i despre elementele de bază care stau la baza limbii, astfel că lexicul, fonetica È™i morfologia, sunt scoase în evidență de autor.

Având în vedere, schimbările teritoriale, limba a suferit È™i ea modificări, acaparând influenÈ›e slave, sârbeÈ™ti, maghiare sau poloneze, cele mai reprezentative influenÈ›e, fiind prezentate succint de autor.

Al doilea volum, pune în prim plan aspectele importante din definitivarea ideei de limbă È™i limbaj, din secolul al XVI-lea până la început de secol XX, autorul oferind aspecte de bază în creionarea ideei de limbă română în spaÈ›iul, de la nord de Dunăre.