Literatura romana moderna

Ovid Densusianu - Literatura romana moderna
Lucrarea “Literatura română modernă” de Ovid DensuÈ™ianu, a apărut în anul 1920, la editura Universală Alcalay & Co, din BucureÈ™ti, fiind o lucrare referenÈ›ială a autorului făgărășean, fiind împărÈ›ită în trei volume vaste, ce vorbesc despre începuturile literare româneÈ™ti, de la vechea È™coală latinească, până la simbolismul È™i modernismul reliefat de poeÈ›ii Macedonski, Arghezi sau Blaga.
Opera marcantă a autorului, aduce în prim plan o istorie cronologică a literaturii româneÈ™ti, aceasta pornind încă din anul 1898, atunci când, acesta, vorbeÈ™te, în cadrul unui curs, pentru prima oară despre È™coala latinească sau cea ardelenească din acea perioadă, autorul plasând aici mai mulÈ›i poeÈ›i reprezentativi acelei epoci literare, cum ar fi cazul lui Petru Maior sau Gheorghe Șincai.
Mai târziu, peste ani, acesta a dus mai departe intenÈ›iile din acest curs È™i a creat pentru eternitate o vastă lucrare literară despre perioadele istorice literare poetice È™i nu numai, curentele literare, fiind È™i ele prezente în cuprinsul acestor volume.
Printre alte edituri care publică lucrarea, putem aminti de aceaÈ™i editură Alcalay, în alte trei ediÈ›ii, publicate între anii 1925 È™i 1933, în format cartonat È™i broÈ™at, editura Cugetarea Delafras, 1943, în format broÈ™at sau editura Eminescu, 1985, în format broÈ™at.
Ovid Aron DensuÈ™ianu, pe numele său complet, s-a născut la data de 29 decembrie 1873, în FăgăraÈ™, judeÈ›ul BraÈ™ov, fiind un marcant filolog, lingvist, poet, istoric literar, profesor universitar È™i membru titular al Academiei Române, operele acestuia ajungând să fie recunoscute în toată Europa.
Ovid, creÈ™te în localitatea natală, făcând parte dintr-o familie cu înclinaÈ›ii artistice, tatăl acestuia fiind un însemnat poet al epocii È™i un profesor universitar la “Facultatea din IaÈ™i”.
Timp de zece ani, din anul 1880, până în anul 1890, Ovid realizează clasele primare în FăgăraÈ™, BraÈ™ov È™i IaÈ™i, după ce familia acestuia se mută foarte des, ajungând să facă studiile liceale în IaÈ™i, în cadrul “Liceului NaÈ›ional”.
Din acelaÈ™i an 1890, se înscrie la “Universitatea din IaÈ™i”, unde termină cursurile “Facultății de Litere”, având parte de profesori importanÈ›i ca A.D. Xenopol sau Alexandru Philippide.
Din anul 1893, acesta este numit profesor de liceu în FocÈ™ani, însă, mai târziu, alege să îÈ™i continue studiile în Berlin È™i Paris, reuÈ™ind să devină unul dintre cei mai cunoscuÈ›i lingviÈ™ti È™i filologi ai epocii.
Printre cele mai de seamă lucrări semnate de autor, putem aminti de “Graiul din Èšara HaÈ›egului”, 1915, “Flori alese din cântecele poporului”, 1920, “ViaÈ›a păstorească în poezia noastră populară”, 1922, 1923 sau “Raze peste lespezi”, 1924.
Lucrarea “Literatura română modernă” de Ovid DensuÈ™ianu reprezintă o lucrare marcantă în istoria criticii literare româneÈ™ti, astfel că autorul transilvănean, trasează o linie cronologică, în definitivarea unui proiect complex, acesta pornind de la Școala latină È™i în principal de la Școala Ardelenească, aici autorul aducând în discuÈ›ie câteva creaÈ›ii ale unor autori din această sferă literară.
A doua trecere, pune accent pe începuturile literare poetice, în principal pe operele lui Ion Budai-Deleanu ori ale lui Ienăchiță Văcărescu, ducând totul mai departe spre activitatea unor cronicari mai târzii, cum este cazul lui Gheorghe Lazăr sau a lui Gheorghe Asachi.
Totul se developează apoi spre modernism, autorul realizând o descriere relativ amplă a acestuia din literatura acelei perioade, astfel că, îl aÈ™ează pe Vasile Cârlova, în centrul acestui univers modernist, însă vorbeÈ™te È™i despre alÈ›ii ca Ion Heliade-Rădulescu.
Mai departe, DensuÈ™ianu, propune o trecere în revistă a È™colilor È™i curentelor literare care s-au înlănÈ›uit în istoria literaturii româneÈ™ti, vorbind aici despre “Dacia literară”, despre sămănătoriÈ™ti sau despre junimiÈ™ti, aducând totul până în pragul modernismului È™i simbolosmului, imaginea unor poeÈ›i ca Tudor Arghezi sau Alexandru Macedonski, fiind reprezentativă.
Una dintre aspectele esenÈ›iale prezentate de autor, îl are în prim plan pe Mihai Eminescu, acesta admirându-i talentul incontestabil pe care îl posedă, însă, alege să se dezică într-o oarecare măsură, de aspectele greÈ™ite desprinse de curentul junimist È™i de către părintele ei, Titu Maiorescu.
Pentru a sublinia în câteva cuvinte lucrarea autorului, putem spune că aceasta a reprezentat un început în ceea ce priveÈ™te universalitatea literară românească, până la limita inferioară a modernismului, astfel că autorul ajunge să ofere o perspectivă aparte îndreptată cu precădere spre È™coala latină È™i mai puÈ›in spre modernism, în adevăratul sens al cuvântului.

sus