Nuvela “Chira Chiralina”,”Kyra Kyralina”, în limba franceză, Panait Istrati, a apărut pentru prima oară în limba franceză, fiind publicată în revista “Europe”, din august 1923 È™i având o prefață de Romain Rolland.
Opera apare în limba română în anul 1924, fiind publicată de editura Adevărul, din BucureÈ™ti, după o traducere anonimă, iar printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Vremea, 1943, în format cartonat È™i broÈ™at, editura pentru Literatură È™i Artă, 1957, în format cartonat, editura pentru Literatură, 1962, în format cartonat, cu supracopertă, editura Eminescu, din colecÈ›ia Romanul de dragoste, 1970, în format cartonat, cu supracopertă, sau editura Minerva, 1976, în format broÈ™at.
Opera se dorea la început a fi un roman amplu despre un anume Adrian Zografi, un erou comun al multor povestiri scrise de autor, însă la îndemnul lui Romain Rolland, opera este împărÈ›ită în mai multe povestiri, parte din ele fiind cunoscute astăzi ca “MoÈ™ Anghel” sau “Haiducii È™i DomniÈ›a din Snagov”.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “MoÈ™ Anghel”, 1924, “Codin”, 1926 sau “Ciulinii Bărăganului”, 1928.
Nuvela “Chira Chiralina”, de Panait Istrati reprezintă poate cea mai apropiată de suflet operă a autorului, fiind È™i foarte apreciată, aceasta fiind tradusă în mai multe limbi, ca greaca, turca sau chiar japoneza.
În operă se prezintă trei poveÈ™ti, a lui Stavru, a Chirei Chiralina È™i a lui Dragomir, iar toată acÈ›iunea are loc în acest magic teritoriu al poveÈ™tilor excelent desenate de Panait Istrati, portul brăilean.
Aici se derulează povestea lui Stavru È™i a Chirei Chiralina, aventurile acestuia fiind concentrate după un model oriental, ca în celebrele “O mie È™i una de nopÈ›i”, poveÈ™ti pline de tumult È™i aventură, presărate cu episoade profunde de tragism. Aici apare personajul Stavru, care era un salepgiu, adică un vânzător ambulant de salep, băutură preparată din apă È™i miere, care duce o existență vicioasă, una bazată pe perversitate, făcându-se aÈ™adar o asociere între viață È™i latura umană, cu care Stavru pare să se asocieze, fiind de acord că toate greutățile vieÈ›ii reprezintă cumva niÈ™te legi universale pe care omul trebuie să le rumege È™i să treacă prin ele.
AÈ™adar Stavru este un homosexual, fiind fratele Chirei, persoană de care Stavru s-a îndrăgostit în copilărie, descrierile fiind unele bazate pe inocență, pe libertate, pe lipsa unor prejudecăți, fiind modul în care autorul a ales întotdeauna să prezinte viaÈ›a grea, într-un stil lejer È™i liber.
Pe de altă parte È™i povestea Chirei are un aer oriental, Chira fiind fiica unei femei uÈ™oare, iar fiica acesteia creÈ™te în acelaÈ™i stil ca È™i mama ei, casa lor fiind un loc al plăcerilor trupeÈ™ti.
Tot acest spaÈ›iu aduc aminte aÈ™adar de poveÈ™tile arabe care au în context tot acest aspect al plăcerilor trupeÈ™ti, asociate diferit față de concepÈ›iile autohtone.
Opera a fost ecranizată în mai multe rânduri, cea mai recentă dintre acestea fiind cea din anul 2014, peliculă regizată de Dan Pita, avându-i în rolurile principale pe Iulia Cirstea, în rolul Chiralinei È™i pe Corneliu Ulici, în rolul lui Dragomir.