Papus, născut Gérard Anaclet Vincent Encausse, a fost un medic, filosof, ocultist È™i ezoterist francez, fondator al Ordinul Martinist modern, la finalul secolului al XIX-lea.
Cartea "Reîncarnarea", publicată în anul 1920, este o teză genială, scrisă de unul dintre cei mai eminenÈ›i dintre MaeÈ™trii ocultismului, animat de o profundă compasiune pentru cei afectaÈ›i de ideea morÈ›ii. Doctrina reîncarnării este o demonstraÈ›ie emoÈ›ionantă a dreptății divine, È™i a bunătății Tatălui. Schimbarea ce survine în existenÈ›a unei fiinÈ›e în momentul morÈ›ii este percepută prin prisma ideilor celor ce continuă să trăiască pe Pământ. În momentul morÈ›ii, legăturile în plan fizic dintre cel mort È™i cei ce rămân în urma lui se rup, aceÈ™tia din urmă trebuind să găsească răspuns la întrebări fundamentale, răspuns ce depinde de maturitatea de gândire a fiecăruia. Dacă pentru foarte mulÈ›i oameni, moartea înseamnă sfârÈ™itul a tot ceea ce Natura a realizat până atunci, sentimentele, afecÈ›iunea, inteligenÈ›a, totul dispare brusc, corpul redevenind materie vegetală, minerală sau se transformă în fum, pentru ceilalÈ›i, moartea constituie o eliberare, sufletul transformat în întregime în lumină, se desparte de corpul fizic, luându-È™i zborul spre ceruri, înconjurat de îngeri È™i entități spirituale benefice. Conform lui Papus, morÈ›ii de pe Pământ sunt cei vii dintr-un alt plan al evoluÈ›iei, natura fiind avară, nelăsând să se risipească în neant niciuna dintre creaÈ›iile sale. Atunci când o persoană dragă călătoreÈ™te pe meleaguri îndepărtate, o urmărim cu gândul È™i cu inima împăcate. Cei ce mor nu dispar pentru totdeauna, fiind doar călători într-o altă dimensiune, în care vom ajunge cu toÈ›ii, dacă vom evita disperarea È™i sinuciderea. FiinÈ›a umană îÈ™i poate modifica planul existenÈ›ei, adică poate muri pentru trei motive principale: pentru el însuÈ™i, atunci când moare celibatar, fără o ființă apropiată, în urma unui accident sau a unei boli; pentru cei apropiaÈ›i, atunci când se sacrifică pentru a-È™i salva familia; pentru colectivitate, atunci când se sacrifică în mod voluntar pentru salvarea sau apărare patriei sale.
Reîncarnarea sau reîntruparea este reprezentată de reîntoarcerea Principiului Spiritual într-un nou înveliÈ™ material (pentru fiinÈ›ele omeneÈ™ti acest înveliÈ™ fiind întotdeauna un corp omenesc), aceasta putând avea loc atât pe planeta pe care È™i-a desfășurat ultima existență, cât È™i pe o altă planetă. Timpul care precede reîntoarcerea într-un corp fizic nu poate fi determinat, aÈ™a cum nu se poate stabili nici durata existenÈ›ei terestre, acesta fiind un parametru personal, ca È™i intervalul de timp ce a precedat revenirea pe Pământ, proces dependent de o mulÈ›ime de factori. Înaintea reîntrupării pe o anumită planetă, entitatea spirituală este supusă unui proces de È™tergere a memoriei existenÈ›ei anterioare, învățăturile egiptene de acum peste 3000 de ani înainte de Hristos spunând că "înainte de a se naÈ™te, copilul trăit, iar moartea nu e un sfâÈ™it. ViaÈ›a este o continuă devenire (KEPRA-OU) È™i se desfășoară asemeni zilei solare care reîncepe. Omul este constituit din inteligență (KHOU) È™i din materie (KHAT). InteligenÈ›a este luminoasă È™i se înveÈ™mântează pentru a locui corpul cu o substanță care este sufletul (BA). ViaÈ›a este un suflu (Niwan). Atunci când sufletul se retrage în BA, omul moare. Această primă moarte se manifestă în plan material prin coagularea lichidelor organice, golirea vaselor sanguine, dizolvarea materiei constituente a corpului. Prin îmbălsămare, toate materiile se conservă, inclusiv sângele, pe care BA le va reînvia după judecata lui Osiris. Suflarea este în slujba sufletului". Corpul fizic este simbolul reîntrupării pământene. Acesta este un suport triplu, susÈ›inând principiul instinctelor, cel al sentimentelor È™i forÈ›elor astrale, È™i cel al forÈ›elor spirituale È™i al mentalului.
Cartea "Reîncarnarea" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Dexon (2017) È™i Best Business (1998).