Romanul “Iubirea față de aproapele”, “L'amour du prochain”, în limba franceză, de Pascal Bruckner, a apărut în anul 2005, la editura Grasset, din Paris, FranÈ›a, fiind un roman care intervine în latura eroticului, fiind asociat ca unul tabu dacă ne referim strict la construcÈ›ia acestuia.
Ideea de bază a romanului este aceea a dăruirii unei iubirii oamenilor din jur, chiar dacă acest lucru aduce prostituÈ›ia în prim planul operei, totul fiind nuanÈ›at în linia marcantă a iubirii ca un dar, fără ca personajul principal să primească ceva în schimb.
Opera trasează câteva coordonate ce È›in de iubire, sexualitate, erotism È™i psihologie, totul împletit într-un roman în stilul lui Bruckner, uÈ™or straniu, dar care te pregăteÈ™te pentru o adâncă introspecÈ›ie.
În România, romanul apare în anul 2004, la editura Trei, din colecÈ›ia Fiction Connection, fiind singura editură care publică romanul, o altă readaptare a acestuia fiind publicată în anul 2005.
Pascal Bruckner s-a născut la data de 15 decembrie 1948, la Paris, FranÈ›a, fiind un scriitor È™i filosof francez contemporan, cel care a schimbat concepÈ›ia filosofică asupra societății moderne, tratând temele sociale, politice sau psihologice într-un limbaj obiectiv È™i moralizator.
CreÈ™te în spiritul creÈ™tin, asta datorită faptului că urmează cursurile unor È™coli iezuite din Paris, pentru ca mai târziu, să urmeze cursurile universitare la “Paris I”, sau “Universitatea din Sorbona, devinind un însemnat lector, câÈ›iva ani mai târziu.
Studiile aprofundate despre filosofie, societate È™i politică, îl plasează în prim planul filosofic naÈ›ional È™i internaÈ›ional, înfiinÈ›ând un nou curent intitulat Filosofia secolului XX, dar mai ales XXI.
Publică cu precădere eseuri pe teme filosofice, dar È™i romane mai ample, unul dintre primele romane publicate în anul 1983, este “Le Sanglot de l'homme blanc”, “Lacrimile bărbatului alb.
Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “Lunes de fiel”, “Îngerii răi”, 1981, “Le Divin enfant”, “Copilul divin”, 1992 sau “La tentation de l'innocence”, “TentaÈ›ia inocenÈ›ei”, 1995.
Romanul “Iubirea față de aproapele” de Pascal Bruckner intervine pe un teritoriu mai volatil în societate, chiar dacă lumea a început să devină mult mai educată È™i mai matură în ceea ce priveÈ™te sexualitatea în zilele noastre, însă ideea centrală a operei “Iubirea față de aproapele” este prostituÈ›ia, astfel că aceasta duce cu gândul la o operă mai veche a unui scriitor francez, È™i anume Alexandre Dumas, È™i a lui operă foarte cunoscută “Dama cu camelii”.
Chiar dacă opera este construită pe aceleaÈ™i coordonate care plasează prostituÈ›ia în prim plan, romanul de față este unul mult mai complex È™i mai deschis spre introspecÈ›ie, fiind mai filosofic È™i mai marcant în ceea ce priveÈ™te iubirea văzută ca pe un dar, în urma căreia cel care dăruieÈ™te nu primeÈ™te nimic în schimb.
Povestea îl prezintă pe personajul principal, Sébastien, un funcÈ›ionar ajuns în impas, care nu mai găseÈ™te vreun înÈ›eles în viaÈ›a din jur sau în pat, fiind marcat de criza vârstei de mijloc, ajungând să îÈ™i găsească adevăratul sens în viață prin construirea în secret a unei vieÈ›i extraconjugală de gigolo, însă un gigolo care doar oferă dragoste È™i nu primeÈ™te nimic în schimb.
Temele tratate de Bruckner aici sunt altruismul sau binefacerea, prin prostituÈ›ie, practic oamenii din jur, cei care nu erau înÈ›eleÈ™i sau apreciaÈ›i, erau consolaÈ›i gratis de acest burghez nonÈ™alant È™i lipsit de scrupule care doreÈ™te binele semenilor.
Sébastien îÈ™i alege cu grijă È™i un nume de scenă pentru tot acest exerciÈ›iu de binefacere, spunându-È™i Virgile, după opera celebră a lui Dante, fiind poetul care i-a arătat adevărata cale dinspre Infern spre Paradis, acestuia.
Toată această caritate se intensifică însă, atunci când Sébastien o întâlneÈ™te pe Dora, o persoană dezinvoltă È™i lascivă, care îl acaparează pe Sébastien È™i îi schimbă perspectiva asupra actului sexual care devine unul divin.
AÈ™adar, cei doi se îndrăgostesc È™i devin un cuplu în ceea ce priveÈ™te “actele de caritate”, toate însă până într-un punct, totul complicându-se într-un final plin de suspans pe care autorul îl pune în scenă într-un mod remarcabil.