Pascal Quignard - Toate diminetile lumii

Pascal Quignard s-a născut pe 23 aprilie 1948 în comuna Verneuil-Sur-Avre din Normandia. Încă de mic a studiat violoncelul alaturi de fratele său È™i a dezvoltat o pasiune enorma pentru literatură venită din partea bunicului. A ajuns la Universitatea din Nanterre unde a studiat filosofia iar la doar 20 de ani a publicat È™i primul său volum, un studiu dedicat lui Leopold Von Sacher-Masoch. Acesta a atras atenÈ›ia editorului Gallimard, care l-a încurajat să continue pentru că poate face o carieră din asta. Primul roman publicat a avut numele de "Carus" È™i a apărut în 1980, în acelaÈ™i an luând È™i Premiul Criticii. În 1990 publică opt volume numite "Mici tratate" care au o tenta filosofică È™i descriu cum urmează să renunÈ›e la literatură. În 1994 însă anunță că va renunÈ›a la cariera sa muzicală È™i se va dedica în exclusivitate literaturii. După trei ani va fi internat de urgență iar experienÈ›a îl va inspira să scrie "ViaÈ›a secretă" care va fi un apogeu pentru cariera sa.

Opera sa a fost considerată o inspiraÈ›ie pentru literatură franceză din ultimele două secole pentru că a reuÈ™it să combine atâtea stiluri în doar câteva romane.

Romanul "Toate dimineÈ›ile lumii" a fost publicat în 1991 de către editura Gallimard, în limba franceză. În limba română te poÈ›i bucura de ediÈ›iile Humanitas din 2001 È™i 2006 pe care le poÈ›i găsi pe site-ul nostru doar la un click distanță.

Suntem în secolul al XVII-lea È™i facem cunoÈ™tință cu Monsieur de Sainte Colonne, un virtuos violonist È™i profesor dar un om destul de complicat. Fiecare oră din viaÈ›a sa este dedicată instrumentului, nu acceptă laude în acest sens iar cea mai mare problemă este că încă are sentimente profunde pentru soÈ›ia sa decedată. Din această cauză a rămas un solitar, nici măcar pe fiicele sale nu le acceptă până nu fac vârsta potrivită pentru a-i învaÈ›a meseria. Talentul său este remarcat de rege care îl cheamă la curtea regală, dar într-un acces de furie, Colonne refuză vehement. Urmează să aibă un elev, pe Marin Marais, pentru care nu îÈ™i dă interesul prea mult. Când însă aude că a cantat în capela regală în faÈ›a regelui, îi sparge viola È™i îl obligă să plece. La ceva timp acesta începe o aventura cu fiica cea mare, Madeleine, care fiind un talent nativ, îl învață tot ce nu a reuÈ™it tatăl său.

Când Marais decide să pună capăt relaÈ›iei, fata nu reuÈ™eÈ™te să treacă peste, nici măcar prin muzică. În acel moment Colombe îÈ™i va da seama că dacă va continua aÈ™a, atenÈ›ia să pentru lumea exterioară se va reprima È™i va pierde multe momente frumoase. Romanul se încheie cu un citat emoÈ›ionant "O mică fântână pentru cei abandonaÈ›i de limbaj. Pentru umbrele copiilor. Pentru loviturile de ciocan ale cizmarilor. Oricum ar fi ceea ce precede copilăria. Când cineva era fără suflare. Când cineva era fără lumină".

Romanul a fost adaptat în filmul cu acelaÈ™i nume (Tous les matins du monde) ce a apărut în 1991 în regia lui Alain Corneau, cu un scenariu scris de însuÈ™i autorul.