Patrick White - Bila vrajita

Patrick White a fost un scriitor australian de origine britanică, care de-a lungul carierei a publicat douăsprezece romane, trei colecÈ›ii de povestiri È™i opt piese de teatru. În anul 1973 a câÈ™tigat "Premiul Nobel pentru Literatură", fiind singurul scriitor australian căruia i s-a acordat acest premiu. 

Cartea "Bila vrăjită", publicată pentru prima oară în anul 1966, spune povestea a doi fraÈ›i gemeni, Waldo È™i Arthur Brown, accentuând faÈ›etele relaÈ›iei lor simbiotice. AcÈ›iunea romanului are loc în suburbia ficÈ›ională a lui White, Sarsaparilla, un cadru folosit adesea în cărÈ›ile sale, cum ar fi "Riders in the Chariot". Cartea are un ritm lent, cu puÈ›ină acÈ›iune, naraÈ›iunea concentrându-se asupra frământărilor interioare ale personajelor principale. Volumul este împărÈ›it în patru capitole, fiecare fiind narat în stilul limitat omniscient la persoana a treia; de departe, cel mai mare fiind cel de-al dolea, care expune punctul de vedere al lui Waldo Brown, urmat de un capitol în care sunt expuse trăirile lui Arthur.

RelaÈ›ia dintre cei doi fraÈ›i este una mutual dependentă È™i antagonistă, Waldo fiind rece È™i extrem de raÈ›ional, în timp ce Arthur mai cald È™i mai instinctiv, astfel încât împreună reprezintând două părÈ›i conflictuale È™i complementare ale naturii umane. Romanul începe în momentul în care cei doi fraÈ›i s-au întors în casa copilăriei, amândoi fiind acum ieÈ™iÈ›i la pensie. De cele mai multe ori, între cei doi există un conflict, Waldo considerând că din cauza lui Arthur oamenii cred că sunt doi fraÈ›i ciudaÈ›i. Însă nu doar atât, acesta mai este învinovățit de fratele său pentru multe dintre eÈ™ecurile lui, doarece crede că din cauza lui Arthur nu a reuÈ™it să-È™i atingă propriile obiective. DeÈ™i este prezentat ca un om simplu, el are de fapt mult mai mult succes decât Waldo, lumea iubindu-l datorită bunătății sale, scriind chiar È™i poezie mult mai bună ca cea a fratele său.

Mai apoi, naraÈ›iunea întoarce cititorul în timp, pentru a afla mai multe despre vieÈ›ile celor doi fraÈ›i. Waldo nu reuÈ™eÈ™te să îÈ™i facă prieteni sau să-È™i găsească dragostea adevărată, viaÈ›a lui desfășurându-se în biblioteca oraÈ™ului, scriind poezie de slabă calitate. În schimb, Arthur, fără a fi fost la È™coală, lucrează întâi într-un magazin, apoi într-un garaj, devenind foarte apropiat de două femei datorită deschiderii È™i dorinÈ›ei sale de conexiune adevărată. Fratele său a fost mereu gelos pe el, dar prea mândru pentru a o recunoaÈ™te, trezindu-se într-o competiÈ›ie indirectă cu Arthur, în mod ironic, ajungând să fie mereu cel ce pierde.

Titlul cărÈ›ii se referă la acele mici sfere de sticlă pe care Arthur le poartă mereu cu el, care sunt pentru aceta niÈ™te bile vrăjite, simboluri ale întregului univers în budism. El dă celor două femei pe care le iubeÈ™te câte o bilă: lui Dulcie - care îÈ™i numeÈ™te unul dintre copii după el, È™i doamnei Poulter - care crede că Arthur i-a salvat sufletul. BineînÈ›eles că atunci când Arthur vrea să îi dăruiască o bilă fratelui său, acesta îl refuză, hotărându-se să o păstreze pentru el. Dăruirea È™i păstrarea bilelor simbolizează înÈ›elepciunea È™i bunătatea pe care Arthur le dăruieÈ™te de-a lungul vieÈ›ii sale. Romanul lui White transmite cititorului că este bine să fie luată în considerare mereu dualitatea tuturor lucrurilor, dar È™i că perspectiva noastră poate ajunge să păteze percepÈ›iile asupra realității.

Cartea "Bila vrăjită" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Orpheus (1993) È™i Univers (1974).