Paul Evdokimov - Iubirea nebuna a lui Dumnezeu

Paul Evdokimov, născut pe 2 august 1901, a fost un teolog creÈ™tin ortodox, profesor la Institutul Teologic Ortodox "Sfântul Serghie". În scrierile sale a fost influenÈ›at de ideile lui Serghei Bulgakov, Nikolai Berdyaev, Nicholas Afanasiev, Lev Gillet, Anton Kartashev, Georgy Fedotov, Carl Jung, Fedor Dostoievski, Simone Weil, Dietrich Bonhoeffer, Simone de Beauvoir È™i Sigmund Freud. Printre cele mai celebre publicaÈ›ii ale sale se numără: "Taina iubirii" (1942), "Ortodoxia" (1959), "Gogol È™i Dostoievski sau coborarea la iad" (1961), "Vârstele vieÈ›ii spirituale" (1964), "Rugăciunea Bisericii de Răsărit" (1966) È™i "CunoaÈ™terea lui Dumnezeu în tradiÈ›ia răsăriteană" (1968).

Paul Evdokimov îÈ™i începe lucrarea intitulată "Iubirea nebună a lui Dumnezeu" analizând ateismul modern. "La vârsta maturității, spiritul critic gândeÈ™te asupra destinului uman È™i descoperă în aspiraÈ›iile religioase alibiul propiilor sale scăderi. Muncit de singurătate È™i de probleme insolubile, omul îÈ™i exercită funcÈ›ia fabulatorie, îl inventează pe Dumnezeu, face din el 'plomba' ignoranÈ›elor omeneÈ™ti È™i lansează ipoteza unei explicaÈ›ii ultime pe lumea cealaltă." Aflat, aparent, într-o lume ostilă È™i absurdă, omul cedează È™i caută să evadeze înspre un orizont mai mângâietor. Teama în faÈ›a realității determină în el atitudinea retractilă despre care vorbea Freud, fuga spre pântecul matern, înspre arhaitate È™i nivelele prelogice. Dumnezeu apare ca o proiecÈ›ie a imaginii "tatălui", care îl protejează pe om de riscuri, de înfruntarea cu realitatea, È™i de responsabilitatea unor opÈ›iuni bărbăteÈ™ti. Trebuie admis faptul că ateismul are parte de o răspândire masivă, fiind transformat într-o realitate mondială care desenează noul chip al epocii noastre, strecurându-se în toate sectoarele vieÈ›ii obÈ™teÈ™ti. Structura mentală È™i afectivă a vremii noastre este specific atee. "Aflat la Geneva la sfâÈ™itul războiului, Sartre declara: 'Domnilor, Dumnezeu este mort'. De atunci încoace 'ateismul este un umanism'; ce să faci cu Dumnezeu? După cum spune Malraux, 'Dumnezeu a murit È™i prin urmare omul s-a născut'. La care Merleau-Ponty adaugă: 'ConÈ™tiinÈ›a morală piere în contact cu absolutul', adevărata demnitate umană ne cere să 'trecem din cerul ideilor pe pământul oamenilor'". Presiunea tot mai mare a mediului social È™i a culturii secularizate au determinat omul să nu mai fie interesat de religie. În mentalitatea modernă, într-o lume desacralizată È™i secularizată, Dumnezeu nu mai are loc, iar Evanghelia nu mai este auzită. În cel de-al doilea capitol al cărÈ›ii, Evdokimov abordează problema experienÈ›ei mistice. Cuvântul "mistic" se înrudeÈ™te cu noÈ›iunea biblică de mister, desemnând legătura intimă dintre Dumnezeu È™i om, respectiv comuniunea lor de natură nupÈ›ială. Dacă experienÈ›a mistică trăieÈ™te conÈ›inutul credinÈ›ei de obÈ™te, teologia îl ordonează È™i sistematizează, viaÈ›a oricărui credicios fiind structurată de cuprinsul dogmatic al liturghiei, doctrina relatând experienÈ›a intimă a Adevărului relevat È™i împărtășit tuturor. Teologia este mistică, iar viaÈ›a mistică este teologică, ea fiind culmea teologiei. Cele două, teologia È™i viaÈ›a, sunt cu atât mai mistice cu cât sunt prin definiÈ›ie mistice, fiind actele cele mai concrete cu putință. ViaÈ›a mistică este axată pe cuvântul Sfântului Petru: "Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieÈ™te în mine", cel mai important lucru petrecut între Dumnezeu È™i sufletul omenesc fiind acela de a iubi È™i de a fi iubit.

Cartea "Iubirea nebună a lui Dumnezeu" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în trei ediÈ›ii, È™i anume: Anastasia (1999), Sophia (2013) È™i Anastasia (2009).