Regele Carol I al Romaniei

Paul Lindenberg, născut la 11 noiembrie 1859, în Berlin, a fost un scriitor È™i jurnalist german. Acesta È™i-a început cariera de scriitor publicând o serie de volume despre capitala Reichului, din anul 1882 È™i până la izbucnirea Primului Război Mondial publicând săptămânal bine-cunoscutele  "Berliner Stimmungsbilder", foiletoane ce erau tipărite în peste È™aizeci de gazete din Germania, dar È™i peste hotare.
Cartea "Regele Carol I", apărută pentru prima oară în anul 1906, este o biografie a Regelui Carol I, scrisă cu susÈ›inerea casei regale. În volum sunt atinse multe puncte din viaÈ›a personală a regelui care a transformat È›ara într-una modernă, obÈ›inându-i independenÈ›a pe câmpul de luptă. Prima parte a cărÈ›ii abordează anii adolescenÈ›ei È™i tinereÈ›ii prinÈ›ului Carol. Acesta s-a născut la 20 aprilie 1839 la Sigmaringen, fiind botezat cu numele bunicului său, principele domnitor Karl, cel pe care l-au purtat cei mai de seamă reprezentanÈ›i ai casei princiare. PrinÈ›ul Carol a crescut într-o familie care i-a oferit modele luminoase pentru tot restul vieÈ›ii. Bunicul lui era un bărbat serios, cumpătat, cu spiritul său gospodăresc È™i dragostea sa de ordine; tatăl său avea viziunea scopului È™i conÈ™tiinÈ›a datoriei, gândind È™i acÈ›ionând mereu în perspectivă; mama sa era grijulie, mereu preocupată de familia sa, având o profundă bunătate È™i sensibilitate. Carol a fost un copil gingaÈ™, delicat la chip È™i cu un fizic aproape ca de fată, avea părul închis la culoare È™i uÈ™or ondulat, bucurându-se de o sănătate robustă. Încă de timpuriu, a manifestat un viu interes pentru frumuseÈ›ile naturii, pe care le contempla în momente de reverie discretă, natura producându-i impresii mult mai puternice decât se întâmpla în mod normal la copii. EducaÈ›ia sa a fost încredinÈ›ată unei bone franÈ›uzoaice, Mademoiselle Picard, care a reuÈ™it să câÈ™tige în mare măsură încrederea lui È™i a fraÈ›ilor săi. Anul 1850 a avut o importanță aparte pentru prinÈ›ul Carol, deoarece în acea vară, la Oostende, acesta s-a întâlnit pentru prima oară cu prinÈ›ul Friedrich Wilhelm, viitorul împărat Friedrich, de care avea să îl lege mai târziu prietenia cea mai fidelă. La puÈ›in timp după această întâlnire, au început anii de instruire pentru prinÈ›ul Carol, dar È™i pentru fratele său Anton. La dorinÈ›a tatălui lor, cei doi s-au mutat la Dresda, împreună cu educatorul lor, acesta îndeplinindu-È™i cu rigurozitate sarcina, fiind foarte exigent cu învățăceii săi. Șederea acolo a durat până în anul 1856, fiind întreruptă doar de călătoriile de vacanță la părinÈ›i, care în anul 1852 se mutaseră la Dusseldorf, unde principele Karl Anton preluase comanda Diviziei 14, dar È™i de câteva excursii È™i vizite la castelul Bistritz din Boemia, unde locuiau bunicii lor. La finalizarea studiilor la Dresda, prinÈ›ul a dorit să susÈ›ină la Munster examenul de sublocotenent de dragoni, având în vedere că era membru al casei de Hohenzollern el nefiind obligat s-o facă. Examenul a durat patru zile, nefiind lipsit de emoÈ›ii, care i-au prilejuit multe momente de neliniÈ™te, deoarece nu mai trecuse prin aÈ™a ceva până atunci. Însă, în final a trecut cu calificativul "bine". Chiar dacă se număra printre membri casei de Hohenzollern, Carol È™i-a dorit mereu să câÈ™tige, prin forÈ›e proprii È™i ca urmare a cunoÈ™tinÈ›elor È™i aptitudinilor pe care le deÈ›inea, locul pe care alÈ›i principi îl considerau ca ceva ce li se cuvinea pur È™i simplu. Acest lucru ne spune multe despre mentalitatea tânărului prinÈ›, dar È™i din evoluÈ›ia sa de mai târziu, care constant È™i-a impus exigenÈ›ele cele mai înalte.
Cartea "Regele Carol I" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în patru ediÈ›ii, È™i anume: Humanitas (2003), Humanitas (2010), Humanitas (2004) È™i Humanitas (2016).

sus