Pavel Corut - Fiul Geto-Daciei

Pavel CoruÈ›, născut la GlăvăneÈ™tii Vechi (IaÈ™i), pe 17 iunie 1949, a fost un scriitor român, autor a peste 100 de cărÈ›i. Și-a început cariera literară în anul 1992, subiectele atinse de autor fiind diverse, precum: ficÈ›iune speculativă, istorie, metode de autoeducare, psihologie aplicată, versuri, cultul strămoÈ™ilor, misterele lumii în care trăim, servicii secrete.

Cartea "Fiul Geto-Daciei", publicată pentru prima oară în anul 1995, este împărÈ›ită în È™ase părÈ›i, È™i anume: "Meseta sângeroasă", "Raid în Casablanca", "Afaceri spaniole", "Centrala din Paris", "Fiul Geto-Daciei" È™i "Încotro românilor?". Romanul face parte din seria "Octogonul", în care ficÈ›iunea se împleteÈ™te cu realitatea într-un mod subtil pe parcursul întregii serii, cititorul fiind provocat, pe nesimÈ›ite, la o analiză rece a evenimentelor post-decembriste din România È™i nu numai. Pregătirea specifică de ofiÈ›er în contraspionaj a lui Pavel CoruÈ› îÈ™i spune cuvântul, experienÈ›a acumulată în timpul activării în serviciile secrete oferindu-i posibilitatea descrierii fidele a modului de viață, misterios, al spionilor.

În prima parte a cărÈ›ii, intitulată "Meseta sângeroasă", este portretizată o adevărată scenă de război. Naratorul, Varain, se află în meseta marocană, într-o situaÈ›ie cam critică, alături de el fiind prezenÈ›i patru români È™i două duzini de yankei, aceÈ™tia din urmă punându-se gospodăreÈ™te pe treabă, trăgând vârtos, cu toate armele din dotare. La doi paÈ™i de Varain se afla un tip blond, cu faÈ›a nerasă È™i boÈ›ită de nesomn, acÈ›ionând ca pe pilot automat: băga grenada pe È›eavă, ochea, trăgea, trântea o bucată de zid; luând-o apoi de la capăt. PuÈ›in mai târziu în aceeazi zi, aceÈ™tia sunt surprinÈ™i de un atac brusc, în urma căruia, cel puÈ›in cinci dintre ei muriseră. Fără eroare, bubulii - conspiratorii interni, dar mai ales internaÈ›ionali care urzesc împotriva României; îi prinseseră pe picior greÈ™it, într-un sat ruinat, tocându-i mărunÈ›el.. dacă ritmul continua, până dimineaÈ›a următoare nu ar mai fi rămas niciunul dintre ei în viață. Singura soluÈ›ie pe care o vedeau acum era să spargă încercuirea către Meknes. Varaian fusese însărcinat cu misiunea de a îngropă în ruinele unei foste cetăți o capsulă energetico-informativă, la care băieÈ›ii de la tehnic munciseră câteva săptămâni. "Jucăria" lor nu era grea, dar nu se preta la transport. După multe calcule, specialiÈ™tii hotărâseră să o facă în forma unui ou perfect etanÈ™. Când au ajuns la câÈ›iva zeci de metri de fosta cetate, aceÈ™tia au spus parola de recunoaÈ™tere, urmând ca mai apoi arheologii să le indice locul exact unde ar trebui să o îngroape, cât mai adânc posibil. Ajuns în tranÈ™eu, Varain a admirat opera săpătorilor, era un fel de fântână, pe buza gropii È™edând frumos pietrele scoase. La semnalul lui, băieÈ›ii au tras "oul" din plasa care i-a ajutat să îl transporte, făcându-i vânt în gaură. Acesta a lucit scurt, în lumina lanternei, dispărând apoi în gaură. Pe carcasa, "oul" erau inscripÈ›ionate câteva semne misterioase, specialiÈ™tii în paleoastronautică lucrând mult pentru a ajunge la o formă finală cât mai credibilă. Adunaseră din hârÈ›oagele lor cele mai frecvente inscripÈ›ii, discutând zile în treci pe tema lor, "păruindu-se" zdravăn pentru fiecare linie inscripÈ›ionată. Alte nouă capsule energetice false purtau semne identice, acestea fiind trimise spre îngropare în toată lumea, nu la întâmplare, din Mexic È™i până în Australia, acestea aveau locuri precis stabilite È™i marcate pe hartă. Ce urma să se întâmple în acele locuri fiind o poveste lungă.

Cartea "Fiul Geto-Daciei" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Gemenii (1995) È™i Miracol (1995).