Petre Dulfu - Iisus Mantuitorul

Petre Dulfu, născut în Tohat, pe 10 martie 1856, a fost un cunoscut poet, profesor, traducător È™i filosof român, fiind membru al Societății Scriitorilor Români din anul 1911. ÎÈ™i începe activitatea literară foarte timpuriu, din anul 1872, la revista gimnaziului băimărean, într-o perioadă, aproape că o redacta de unul singur. ÎÈ™i publică prima poezie în revista "Familia", condusă de Iosif Vulcan, intitulată "Reîntoarcerea", aceasta apărând în numărul 39 al revistei, în anul 1873. Colaborează cu peste È™aizeci de reviste, publicând versuri, fragmente din diferite opere, articole dedicate sătenilor, etc. Printre aceste publicaÈ›ii se numără: Adevărul ilustrat, Albina, Convorbiri literare, Cronica literară, DeÈ™teptarea, Familia.

Cartea "Iisus Mântuitorul" a fost publicată pentru prima oară în anul 1921, la editura Cartea Românească din TimiÈ™oara, fiind mai apoi reeditată în anul 2016 la Cluj-Napoca. Aceasta este compusă din 72 de poezii religioase veritabile, cartea având È™i 54 de ilustraÈ›ii inserate în textul său. Volumul urmăreÈ™te, într-o formă poetică, faptele expuse rând pe rând ale celui mai nevinovat, sfânt È™i mai bun, faptele fiului "Tatălui de Sus", ale lui Iisus. În poeziile volumului sunt expuse fapte vechi din vremuri de mult apuse, spuse într-un grai nou, potrivit lumii de azi. Prima poezie, intitulată "Îngerul Domnului", spune povestea lui Zaharia, un preot sfânt, bun È™i drept, È™i a soÈ›iei lui, Elisabeta. Ajunseseră să se deplaseze foarte greu, având amândoi o vârstă înaintată, nu avuseseră copii care ar fi putut să îi mai ajute cu cele necesare. Într-o zi, atunci când Zaharia era la Biserică slujind, tămâind, lângă altar dintr-o dată i se arătă un înger, făcându-l să încremenească pe moment. Îngerul îl liniÈ™ti, spunându-i că nu trebuie să se teamă, pentru că a venit doar să îi transmită un mesaj important. Dumnezeu i-a ascultat ruga È™i soÈ›ia sa va da naÈ™tere un fiu, pe nume Ioan, acesta aducându-le doar bucurie. Lui Zaharia nu-i veni a crede cele auzite, întrebându-l pe înger dacă se poate aÈ™a minune, atât soÈ›ia lui cât È™i el nemaifiind în putere, având mulÈ›i ani purtaÈ›i în spate. Îngerul îi reaminti că el este Arhanghelul Gabriel, mesager al Domnului, cel căruia i s-a încredinÈ›at transmiterea de mesaje importante din partea lui Dumnezeu. Având în vedere că Zaharia nu a dat crezare celor transmise prin arhanghel de "Cel de sus", va rămâne fără grai până la naÈ™terea fiului său.

A doua poezie, intitulată "Bunavestire", spune povestea fecioarei Maria, ce locuia în oraÈ™ul Nazaret, în muntoasa Galilee. Într-o zi, când Maria stătea singură la vatra sa, văzu dintr-o dată că toată casa îi este umplută de o lumină strălucitoare, ca cea a soarelui. În faÈ›a ei apăru îngerul Gabriel, care văzând că apariÈ›ia lui bruscă o înspăimântă pe Maria, încercă să o calmeze, spunandu-i că a venit să îi transmită un mesaj important de la "Cel de Sus". Acesta îi spune că va naÈ™te un copil, fiu al Domnului, care se va numi Iisus, sfânta lui împărăție nesfârÈ™ită având să fie. Rămânând mirată la auzul acestor veÈ™ti, aceasta îi reaminteÈ™te că este necăsătorită, fiind doar logodită cu Iosif. Trimisul Domnului atunci îi spune că asupra sa se va coborâ Sfântul Duh, "cu puterea sa cerească Domnul o să te umbrească". ÎI spuse È™i despre Elisabeta, care era rudă de-a sa, că urmează să nască un fiu, chiar dacă are o vârstă înaintată, deoarece "cu neputință nu-i nici un lucru, Domnului!". La auzul acestor veÈ™ti, smerită spuse că se închină Tatălui de sus, aÈ™teptând împlinirea celor transmise de înger.

Cartea "Iisus Mântuitorul" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Sibiu (1990), Blassco (2005), Garamond (2001) È™i Cartea Românească (1926).