Petre Dulfu - Ispravile lui Pacala

Petre Dulfu s-a născut în comuna Tohat, judeÈ›ul Salaj, într-o familie de intelectuali. A debutat, în anul 1873, în revista "Familia", condusă de Iosif Vulvan, apoi colaborând È™i cu alte reviste, printre care: "Amicul Familie", "CărÈ›ile săteanului român" È™i "Șezătoarea". În anul 1894 debutează editorial cu "Isprăvile lui Păcală", lucrare ce i-a adus popularitatea, aceasta fiind premiată de Academia Română, È™i având parte de zeci de ediÈ›ii.

Cartea "Isprăvile lui Păcală", publicată pentru prima oară în anul 1894, este o prelucrare originală în versuri a snoavelor populare despre Păcală, volumul fiind împărÈ›it în 24 de capitole. În prima snoavă a volumului, intitulată "MoÈ™tenirea", autorul ne arată cum, cu foarte puÈ›in efort, Păcală reuÈ™eÈ™te să capete întreaga moÈ™tenire lăsată de tatăl său, în detrimentul fraÈ›ilor lui. Într-un sat, undeva sub cerul scumpei noastre țări, trăia un moÈ™neag ce avea trei feciori. FraÈ›ii cei mari erau când mai buni, când mai răi, când dezgheÈ›aÈ›i la minte, când mai puÈ›in luminaÈ›i. Însă, băiatul cel mic, pe nume Păcală, avea un suflet bun, dar era mult mai poznaÈ™, pe toate le făcea sucite, pe dos. Atunci când îl vedeai ai fi putut spune că e un nătâng, gură-cască, însă, în final toate îi ieÈ™eau de minune, lăsând lumea mirată la vederea faptei săvârÈ™ite. Într-o zi, bătrânul È™i-a chemat fiii lângă pat, spunându-le că i-a sunat ceasul. La despărÈ›ire, el a dorit să le lase o moÈ™tenire. După ani de muncă, singura lui avere era o vacă, pe nume Joiana. După ce acesta va muri, dorinÈ›a lui era ca cei trei fraÈ›i să o împartă frățeÈ™te. După înmormântarea tatălui, cei trei feciori au găsit o modalitate prin care ar fi decis, într-un mod echitabil, cui îi rămâne moÈ™tenirea de la tatăl lor. AceÈ™tia au decis ca fiecare să facă câte un "ocol în curte", iar la finalul zilei, când Joiana se va întoarce de la păscut va decide singură la cine va rămâne, în momentul în care va pune piciorul în unul dintre cele trei zone pregătite de ei. Cei doi frati mai mari au considerat ca cel mai bine e sa îÈ™i aÈ™eze ocolul lângă poartă, gândidu-se că aÈ™a o vor atrage mai uÈ™or pe Joiana. Merseseră pe timpul zile în pădure după fagi È™i stejari mai tineri cu care È™i-au pregătit ocolul. Însă, nu îl puteau lasă gol, aÈ™a că au decis să pună È™i nutreÈ›, otavă unul, È™i fân altul: "Iac-aÈ™a!... să-i placă vacii!". În tot acest timp, Păcală, al lor frate, se odihnea sub un plop. După ce văzu că fraÈ›ii lui terminaseră treaba, se apucă È™i el. Merse în huceag, pentru a aduce tot ce avea nevoie, È™i anume: ramuri tinere-nfrunzite, de răchită, de stejar, realizând din ele un frunzar, doar atât, nu considera că ar mai fi nevoie de altceva pentru a o face pe Joiana să îi aleagă ocolul. La apus, Joiana venind alene de la câmp spre casă, intră pe poartă-n curte, se uită în treacăt la toate lucrurile pregătite de fraÈ›ii mai mari ai lui Păcală, le mirosi puÈ›in, alegând în final frunzarul, intrând veselă È™i începând să-mbuce frunzele tinere puse la dispoziÈ›ie de Păcală, cel care a rămas din ziua aceea singurul stăpân pe vacă.

Cartea "Isprăvile lui Păcală" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în 17 ediÈ›ii, È™i anume: Tineretului (1966), Lucman (2005), Minerva (1970), Cartex 2000 (2018), Garamond (1996), Tineretului (1959),  Porto Franco (1993), Litera (2003), Ștefan (2008), Gutinul (1992), Tineretului (1960), 100+1 Gramar (2007), Cartex 2000 (2012), Cartea Românească (1931), Regis (2001), Eikon (2008) È™i Litera (1997).