Îi cunoÈ™ti basmele de pe vremea când erai un mic copil dar numele său nu îÈ›i spunea nimic pe vremea aceea. "Ileana Cosânzeana", "TinereÈ›e fără bătrâneÈ›e È™i viață fără de moarte" sau " Greuceanul", toate sunt scrise de Petre Ispirescu. Acesta s-ar născut în ianuarie 1830 la BucureÈ™ti, dintr-un tată frizer È™i o mamă ce era o povestitoare vestită. Nu a fost dus la È™coală pentru că familia sa se cunoÈ™tea cu dascălii unei biserici, oameni ce l-au învățat tot ce era nevoie în viață. La 14 ani Petre a început să lucreze că ucenic la tipografia lui Zaharia Carcalechi, unde a început să citească pentru a-È™i îmbogăți cultura. După ce a lucrat cate 14 ore pe zi pentru a ajuta la publicarea ziarului "Vestitorul Românesc", băiatul a ajuns tipograf calificat.
După ce tatăl său a murit, autorul a învățat să cânte la chitară pentru a-i tine de urât mamei sale care a suferit foarte mult. Tot pentru ea a început să scrie È™i versuri dar nu le-a publicat niciodată pentru că i se părea că nu sunt complexe È™i au subiecte puerile. Din 1854 se va muta la tipografia Copainie unde se traduceau È™i se publicau textele lui Jonathan Swift sau Alexandre Dumas. Din cauză că în perioada unirii principatelor lucrătorii au publicat scrisorile necenzurate ale principelui Vogoride, Ispirescu a petrecut 3 săptămâni în închisoare È™i apoi a rămas fără servici. După trei luni se va angaja la tipografia lui Vasile Boerescu care i-a deschis drumurile literare. În 1862 va publica primele È™ase basme culese din folclor, printre care È™i Prâslea cel voinic È™i merele de aur, iar acest exemplar va deveni o raritate. 10 ani mai târziu va publica "Legendele È™i basmele romanilor. Ghicitori È™i proverbe" care îi va aduce foarte multe laude, mai ales pentru faptul că avea o cunoaÈ™tere atât de profundă a mitologiei. Vasile Alecsandri îl va îndemna să unească toate operele sale într-un singur volum pentru că "o asemenea carte trebuie să se afle în fiecare casă".
Basmul "Aleodor împărat" face parte din volumul "Legendele sau basmele românilor" publicat în 1874. Au apărut numeroase ediÈ›ii pană în momentul de față , cele mai importante fiind editura Ion Creanga, 1975 È™i 1980; editura Europrint, 1998 È™i editura Hyperion din 1995.
A fost odată un împărat ce a ajuns să aibă un fiu de abia la apusurile sale. Numele acestuia era Aleodor iar pe patul de moarte tatăl său i-a spus că poate vâna unde vede cu ochii dar numai pe pământul lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-ÅŸchiop nu. După ce băiatul ajunge împărat, din întâmplare cade pe moÈ™ia blestemată iar pentru a scăpa bruta îi cere să o aducă pe fata lu Verde împărat. Pe tot drumul va întâlni personaje ce îi vor da o mica răsplată pentru că nu le-a rănit, iar când va ajunge la Verde, acesta îl va ruga să păstreze tradiÈ›ia conform căreia bărbatul se ascunde de trei ori iar fata îl caută. Daca nu îl va găsi, o va putea lua, iar pentru a fi sigur de asta È™i-a chemat prietenii de pe drum în ajutor. Finalul ca întotdeauna este unul fericit cu o nunta ce tine 3 zile È™i 3 nopÈ›i È™i o viață fericită până la adânci bătrâneÈ›i.