Petre Ispirescu este cunoscut îndeosebi pentru seria de basme populare româneÈ™ti reinterpretate într-o manieră deosebită.
Se naÈ™te în 1830, la BucureÈ™ti într-o familie modestă, tatăl fiind frizer de profesie. Nu beneficiază de educaÈ›ie în cadrul unei instituÈ›ii de învățământ, ci este È™colit de mai mulÈ›i dascăli, în cadrul unor biserici din oraÈ™. ÎÈ™i formează singur o cultură vastă, fiind pasionat de literatură veche, dar manifestă interes È™i pentru latura artistică. Învață singur să cânte la chitară È™i compune versuri pentru a-È™i alina dorul de părintele său decedat. La doar 14 ani devine ucenic în tipografia aflată sub conducerea lui Zaharia Carcalechi. PărăseÈ™te tipografia câÈ›iva ani mai târziu È™i se angajează la tipografia Copainie. Pe fondul revoltelor privind Unirea Principatelor Române, Ispirescu este prins în mijlocul unui conflict de interese È™i ajunge la închisoare.
Activitatea tipografică îi aduce lui Ispirescu posibilitatea de a cunoaÈ™te multe personalități ale vremii, precum Nicolae Filimon sau Dimitrie Bolintineanu. În 1879, editura pe care o conducea, imprimă o colecÈ›ie de basme culte, reinterpretate de Ispirescu. Bunul său prieten, Vasile Alecsandri, îl îndeamnă să reunească toate basmele într-o serie completă, lucru care se înfăptuieÈ™te în 1882.
Culegerea intitulată „Legende sau basmele românilor” conÈ›ine 37 de basme populare, prefaÈ›a fiind semnată chiar de Alecsandri.
PoveÈ™tile lui Ispirescu sunt reinterpretări ale unor legende vechi, foarte populare in imaginarul colectiv al românului autentic.
Ispirescu dezvoltă cu iscusință mituri ce au influenÈ›at întotdeauna populaÈ›ia. Ghicitori, credinÈ›e populare, proverbe arhicunoscute sau zicale din popor, toate sunt înfrumuseÈ›ate È™i redefinite în măiastra sa scriere.
„TinereÈ›e fără bătrâneÈ›e È™i viață fără de moarte", „Sarea în bucate”, ”Praslea cel voinic È™i merele de aur", „Aleodor împărat” sunt doar câteva dintre celebrele basme ale scriitorului.
Ispirescu îÈ™i găseÈ™te inspiraÈ›ia în popor, în viaÈ›a autentic românească, în credinÈ›ele străbunilor săi È™i în legendele populare. Scriitorul reuÈ™eÈ™te să ilustreze în stil propriu lumea basmelor È™i ne învață să credem în ele. Ispirescu ne face loc într-o lume suprarealistă, dominată de personaje care mai de care mai deosebite. El îmbină perfect realul cu imaginarul, aduce lumea oamenilor aproape de cea a necuvântătoarelor È™i chiar le oferă acestora din urmă puteri nemaivăzute. Întâlnim, aÈ™adar, FeÈ›i FrumoÈ™i, zmei È™i oameni laolaltă într-o relatare absolut fascinantă. La Ispirescu întâlnim È™i eternul duel dintre bun È™i rău, relaÈ›ia protagonist-antagonist fiind inteligent adusă în prim plan. Temele principale ale basmelor sale sunt lupta pentru iubire, regăsirea dintre părinÈ›i si copii, înfrângerea forÈ›elor răului, ori călătoria către maturitate a unui individ. Ispirescu îÈ™i pune personajele în situaÈ›ii periculoase, le angrenează în lupte chinuitoare È™i le supune unor puternice suplicii morale, toate acestea cu scopul de a le oferi, în încheiere, o învățătură moralizatoare. La finele fiecărui basm, personajele îÈ™i găsesc locul, îÈ™i potolesc dorul, îÈ™i cunosc iubirea ori îÈ™i împlinesc vreo mare dorință. Căci Ispirescu doreÈ™te să ofere prin basmele È™i povestirile sale populare o lecÈ›ie de viață, un îndemn „împachetat” în basm.