Opera ”Între Dumnezeu È™i neamul meu” a fost publicată la editura Arta Grafică în 1992, ediÈ›ie pe care o poÈ›i găsi È™i pe site-ul nostru.
În familia preotului Bădescu are să se nască primul fiu pe 6 octombrie 1902. Acesta este Petre ÈšuÈ›ea care are să devină o personalitate importantă în filosofia È™i istoria recentă a României. După ce urmează È™coala generală È™i liceul în ArgeÈ™, se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj unde îÈ™i susÈ›ine È™i doctoratul, obÈ›inând calificativul Magna cum Laudae. În 1932 fondează revista ”Stânga: linia generală a vremii” unde se semnează cu pseudonimul Petre Boteanu iar la un an distanță este ales prin concurs referent la Ministerul Industriei È™i ComerÈ›ului, unde va ajunge până în funcÈ›ia maximă admisă – director de studii. În 1935 publică împreună cu alÈ›i scriitori ”Manifestul revoluÈ›iei naÈ›ionale” care va rămâne singura carte publicată ante mortem a autorului.
În 1940 Conducerea MiÈ™cării Legionare îl pune pe ÈšuÈ›ea în funcÈ›ia de secretar general al Ministerului Economiei NaÈ›ionale, însă în 1941 urmează rebeliunea legionară È™i autorul este reÈ›inut în lagărul de la Târgu Jiu pentru ceva vreme. După eliberare continuă să lucreze în acelaÈ™i loc unde se regăseÈ™te cu LucreÈ›iu Pătrășcanu, fostul său coleg in Partidul Comunist Român. Nu au prea mult timp să se acomodeze unul cu altul pentru că din cauza ordonanÈ›elor sovietice amândoi sunt arestaÈ›i. Prima dată este anchetat fără condamnare timp de 5 ani, urmează acuzaÈ›ia de uneltire asupra ordinii publice care îi aduce 10 ani cu executare iar în 1959 este condamnat la 18 ani de muncă silită din care execută doar 8. Lucrările sale considerate de Partidul Comunist ofensatoare, au ajuns să fie publicate abia în1992, la un an după moartea sa, È™i la 3 ani după revoluÈ›ia pe care a visat-o atâta amar de vreme. Pentru că a trecut prin toate, comunism, legionari, detenÈ›ie, libertate, credință È™i păcat, ÈšuÈ›ea a reuÈ™it să sintetizeze în eseurile sale tot ce avem nevoie să È™tim despre noi ca oameni, dar È™i ca popor.
ToÈ›i îi spuneau Socrate al României, însă lui nu îi plăcea deloc această comparaÈ›ie. SusÈ›inea că spre deosebire de Socrate care căuta un zeu, el avea deja unul, iar termenul de genial pe care toÈ›i i-l adresau, devenise un cuvânt interzis.
În ”Între Dumnezeu È™i neamul meu” autorul prezintă eseuri È™i dialoguri orale puse pe foaie, iar oricât de greu ar părea de crezut că ar putea fi autentice, autorul a încercat să respecte cu fidelitate informaÈ›ia È™i să nu piardă nici un strop de strălucire din cuvinte. Ce sunt aceste dialoguri? ConversaÈ›ii cu oamenii ce veneau la el în căutarea informaÈ›iilor, pentru că el era ”asistat de Dumnezeu”, dar în acelaÈ™i timp dialoguri cu întregul popor român de care era atât de mândru, ba chiar orgolios când vorbea despre È›ara sa.
Cartea este structurată în 3 fragmente È™i nu se vrea a fi neapărat o carte de filozofie, însă mulÈ›i consideră că merită acest titlu. Prima parte este reprezentată de dialoguri, a doua parte de eseuri pe baza dialogurilor iar a treia, concluzia.